Stefan Vuza despre topul „nevăzut” al antreprenorilor care inchid cu succes companii falimentare

Opiniei publice îi sunt prezentate doar cazurile de antreprenori care manageriază companii aflate în perioada de creștere și sunt promovați ca fiind doar ei de succes!
Dar o economie are în ring toate generațiile de jucători: start-upuri, apoi cei care cresc, dar și cei care stagnează sau chiar decad. Și această diversitate dă farmec vieții economice.

Despre antreprenorii care conduc activitatea unei companii care este în partea finală a vieții și care reușesc să „aterizeze lin”, chiar dacă au motoarele în flăcări, nu se scrie nimic! Nu se face niciun top! Și aceasta pentru că trăim încă în cultura comunistă, potrivit căreia a avea un insucces sau a închide este o rușine, iar societatea evită să învețe din eșecuri! Ori nu este așa, ci chiar invers!

Antreprenorii care reușesc să supraviețuiască unei astfel de experiențe devin la fel ca diamantele, care sunt rezultatul unor mari presiuni! Dacă în viața cotidiană calitatea unui prieten la nevoie se cunoaște, la fel este și în viața economică: calitatea unui manager se relevă atunci când compania este în picaj, iar dacă este prea târziu, cum va face o „aterizare” la sol fără nicio victimă, chiar dacă nava este în flăcări, așa cum am scris.

Nu există un top al acestor piloți eroi pentru că sunt foarte puțini dar nu este adevărat! Însă este adevărat că statisticile arată că rata de succes (lansare, creștere, profit, etc.) este de 2% din numărul companiilor active iar cea privind închiderile fără daune este de doar 1%. Doar numai 1 din 100 de închideri sunt perfecte, iar prin aceasta se înțelege că toți cei implicați își recuperează banii!

Eu sunt unul dintre ei și nu caut recunoaștere, pentru că nu mă atrag gloriile acestei lumi, dar mai știu încă 74 de antreprenori care au trecut prin acest foc, ce i-a desăvârșit și care au ce povesti cetății! Să vorbim despre ei și cu ei, pentru că ei sunt adevărații profesori! Toți sunt eroi anonimi pentru publicul larg, dar sunt pe deplin mulțumiți în interior, pentru că au rezistat tentației de a trage țeapă, au rămas integri, chiar dacă au pierdut bani, și au manageriat dificilul joc al închiderilor fără prejudicii! Au pierdut bani, dar au câștigat lecția, care acum, la următoarele lor afaceri, valorează tone de aur curat, ce nu îl găsești în cărți sau școli, și nici în sfaturile prietenilor sau la concurență!

Coordonez activitatea a 26 de companii și a trebuit în cei 30 de ani de industrie să închid în cele din urmă 5 dintre ele, iar azi a venit timpul să vă împărtășesc aurul acestei experiențe!
Am căutat dacă mai sunt astfel de informații în media și am mai găsit câteva, legate de Iasitex, scrise diverși “focloriști”. Analizând comentariile, am realizat că masele nu înțeleg cum funcționează economia, și am decis să scriu acest articol.

Pentru necunoscători, Iașitex este o fabrică din grupul S.C.R. care și-a închis activitatea de producție, dar care nu este în faliment, ci este în continuare în activitate. Activele sale, însă, au fost vândute la presiunea unui SIF pentru interese imobiliare – tot către ei, culmea! Acum, pentru că există un Dumnezeu care vede tot ce se întâmplă nedrept, la 7 ani după preluarea ostilă a lor, SIF-ul nu a reușit să facă nimic din aceste active. Cu excepția de a le dărâma, la care se pricepe bine!

Axioma: Orice afacere se dezvoltă, ajunge la maturitate și apoi se închide! Aceasta se întâmplă în orice țară, oricând, pentru că așa funcționează sănătos economia în întreaga lume!
Cine încă trăiește în comunism și în nostalgia lui și își imaginează că fabricile sunt veșnice, să rămână acolo, pentru că realitatea și orice scriu eu sau alții nu pot convinge o minte limitată!

Acum, dacă acesta este destinul implacabil, apare întrebarea: “când pot fi considerate închiderile de fabrici cazuri de succes?”

Diferența între un succes și un eșec o face felul cum se manageriază închiderea afacerii! Asadar nu finalitatea este importantă ci calea până acolo! (Altfel, niciun chirurg nu ar mai merita să facă nicio operație medicală deoarece cu toții o să murim într-o zi. Însă el decide să opereze până la capăt, la fel ca și managerii!)

În cazul companiilor, pilotul reușește să facă o “aterizare perfectă” în condițiile în care compania are ”motoarele în flacări” dacă în urma închiderilor, nimeni nu pierde și toți își iau banii, începând cu:
Băncile și orice creditor,
Statul prin taxe și penalități,
Salariații își primesc toate drepturile și apoi obțin un alt job,
Furnizorii și alții.
Acestea sunt cazurile considerate de succes iar managerii lor sunt adevărați eroi.

Avem astfel de cazuri în istoria economică a României?

Este adevărat că astfel de închideri sunt rare, 1 din 100! Dar se întâmplă, și când se întâmplă, trebuie arătate tinerilor antreprenori ca modele ce-i vor ajuta în aventura lor!

Neprofesioniștii sau liber profesioniștii (mai nou) văd doar celelalte 99% dintre cazuri, unde avem scandaluri, pentru că cineva rămâne neachitat. Media le exagerează în informarea opiniei publice, pentru că scandalul se vinde mai bine decât succesul! Dar în această realitate a lor, este și una paralela, ce cuprinde manageri corecți care tac și se ocupă de lucruri bine făcute chiar și când trebuie să închizi!

Ce au în comun fabricile Iașitex, Sinterom, Contactoare Buzău și Uzuc Ploiești? Toate sunt fabrici cu o istorie îndelungată în România, dar care și-au redus și apoi și-au închis rând pe rând activitățile de producție din diferite motive. Dar niciuna nu a intrat în faliment și nu are datorii la nimeni! Grupul SCR integrează activități în industrie care continuă să facă performanță economică chiar dacă unele fabrici au activitatea închisă pentru moment.

Să le luăm pe rând.

Dacă s-ar mai fi cumpărat bujii de la Sinterom, fabrica ar mai fi existat și astăzi. Dar compania R. a decis să cumpere bujii pentru Dacia de la prietenii lor din Franța (chiar dacă calitatea era identică – doar aveam aceeași licență franceza și noi). Am intuit trendul la timp și am asigurat o aterizare lentă! Nimeni nu a pierdut!

Aparatajele de la Contactoare nu au mai fost inovative pentru că inginerii români nu au excelat niciodată în acest domeniu (comuniștii copiind tot ce era considerat bun din capitalism). Însă când piața s-a unit și a devenit competitivă, s-a văzut diferența. Aici este de învățat că nu numai antreprenorul, prin munca și implicarea sa poate influența închiderea, ci și neimplicarea sau nepriceperea inginerilor!

Toate funcțiile unei companii sunt legate între ele (tehnic, producție, economic, investiții, HR, cercetare, antreprenoriat, etc), iar dacă o funcție nu este performată, atunci totul decade! Mințile simple vor caută vina (în loc de soluții) pe care o vor da repede către antreprenor, pentru că este confortabil. Însă în viață istoria nu se scrie doar în alb și negru ci în culori infinite de gri, iar pentru a prinde această “complexitate” îți trebuie o minte implicată pe care nu o au prea mulți!

Iașitex și NovaTex produceau țesături, dar când au crescut salariile în România, comenzile s-au mutat în Turcia. Și bine că a fost așa, pentru că românii merită salarii mai bune!

În industria ușoară existau 3 centrale (cu sedii la Iașitex, Nova Pitești și UTA Arad) în jurul cărora gravitau alte 10-12 fabrici regionale.
Prima care s-a închis a fost UTA Arad, care nu mai putea asigura salarii decente, știindu-se că în regiunea de vest a țării sunt multe alte oportunități pentru salariați.

Ultima a fost Iașitex, care s-a închis cu 10 ani întârziere, pentru că am avut acolo o echipă excelentă de manageri care a muncit zi de zi și a încercat să reziste costurilor tot mai mari! Felicit încă o dată eforturile inginerilor din Iașitex de a găsi soluții și trebuie sa amintesc că la Iași era cel mai tare nucleu al industriei ușoare din România, dar care, fără sprijin guvernamental, s-a dezintegrat!

Un antreprenor profesionist trebuie să simtă când vine momentul închiderii și trebuie să pregătească acest proces cu meticulozitate din timp, dacă trendul descendent este cel final. Însă este adevărat că doar 1 din 100 de antreprenori au acest simț și nu decad în emoțional, subiectiv sau eroisme fără sens! Dacă iei această decizie la timp, reușești; dacă nu, intri în faza în care depui eforturi tot mai mari ca să te menții dar în final tot vei intra în colaps, iar în acest scenariu inevitabil apar și victime.

Iașitex și Nova s-au închis cu succes! Sinterom și Contactoare la fel! Și în toate aceste cazuri noi am achitat toți banii către toți creditorii, salariatii și orice altă parte implicată, caz rar și neobservat de nimeni. Este adevărat că am fost tentați uneori să abandonăm dar strângând din dinți am rezistat și am manageriat o aterizare lină și în siguranță pentru toți pasagerii!

Am muncit enorm pentru ca aceste închideri să fie de succes. Nu caut recunoaștere externă, pentru că o am pe cea internă când văd că tot mai mulți dintre noi vin la întâlnirile cu “veteranii” de peste 5 sau 10 ani și povestim peripețiile trăite împreună în fabricile unde am crescut și care ne-au format în ceea ce suntem azi: oameni maturi și întregi.

Singurul faliment în care am fost implicat și unde Banca X a fost adevăratul criminal, mi-a dat mult de gândit, iar după 10 ani de muncă am construit soluția de a reporni Combinatul de Celuloză de la Dej, din ambiție recunosc!

Toate activele vitale sunt deja achiziționate, iar planul de afaceri este lansat pe o capacitate de 500.000 de tone, cea veche fiind de doar 60.000.

Și voi arăta și aici lumii financiare că au greșit când nu au riscat împreună cu antreprenorul care era dedicat și „all in”! Prudența excesivă a dus la pierderi pentru toți jucătorii iar azi când mă întâlnesc cu decidenții acelor vremuri, cu toții regretă că nu au avut curajul de a învinge criza din 2008 și spun: “ce departe ar fi fost această industrie astăzi, dar nu a fost să fie! Nimeni nu trecuse printr-o asemenea criză!”.

Ștefan Vuza, presedinte Chimcomplex