Staţiunea secretă de la nord de Râmnicu Vâlcea

La nord de Râmnic există o zonă cu un potenţial turistic extrem de mare. De la cireşii înfloriţi în această perioadă, la mâţişorii de salcie, la apele de munte ale pârâului sfinţit,  totul formează un univers parcă decupat din cer şi proiectat aici, la marginea Râmnicului, într-un iconostas pur, numit tărâmul morilor de apă. Muereasca…

Da, despre Muereasca este vorba acum, povestea unei comune de unde se văd Buila, Cozia, marginea de est a Râmnicului, Munţii Lotrului, o comună care, acum 100 de ani, avea chiar 100 de mori întinse pe firul pârâului, de la miez de munte până spre Olt.  Moriştea se numea atunci, Muereasca azi.

Muereasca2Casele sunt lipite de munte, de la munte au luat piatra de temelie, de la munte au luat cerdacul de lemn, de la munte au luat demnitatea. Casele din Muereasca sunt nişte mici palate rurale, pe sub cireşii împodobiţi, cu câini care se zbenguie sub liliecii înverziţi, pe sub magnoliile Grandiflora, pe drumul Athosului.

Pentru că, pe aici, prin Moriştea sfântă, trece drumul Athosului românesc, drumul Golgotei, care duce sus, în vecernia zilei de sărbătoare, acolo unde liturghiile au emoţie, unde călugării sunt nemuritori, unde turlele bisericii ajung cu vârful la Dumnezeu, în foaierul raiului.  Este vorba de Frăsinei, cea mai sfântă dintre bisericile româneşti, cu aprig glas şi cu asprimea căinţei în mersul pelerinului de zi.

Muereasca nu este nici Vâlcea, nici Ardeal, şi nici Muntenia, este o comună atipică, pusă între munţi, la un sfert de ceas de Râmnic, stă pe un vulcan de izvoare sulfuroase, are aristocraţia lui Săltea într-un mic palat brâncovenesc, salută munţii de jur împrejur şi se închină la Athos. Ce poate fi mai nobil decât să alegi, ca loc de repaus, un tărâm binecuvântat de cer?

Ion Ungureanu, primarul din Mueresca, spune clar: viitorul nu poate fi decât turistic. “Dacă vii aici, în comuna dispusă chiar în cheile Muereascăi şi auzi, din orice punct, cum curge apa printre pietrele de munte şi simţi acum aroma merilor, în vară, a fânului cosit şi clopotele sfinte de la schitul lui Dumnezeu, nu ai cum să nu rămâi”.

Muereasca3Da, turismul de excelenţă poate fi, aici, o resursă şi o sursă de venit. În Muereasca e frumos. O localitate aflată chiar în chei de munte, cu sute de izvoare sulfuroase, unde se află Frăsineiul, schitul athonit al României, la un sfert de ceas de Râmnicu Vâlcea, poate deveni destinaţia de linişte pentru mulţi dintre noi.

De aici se ajunge la Olăneşti şi Călimăneşti pe drumuri ascunse, drum de călugări, drumuri de haiduci, drumuri de munte.

Staţiunea Muereasca aşteaptă cuminte să fie descoperită. Mai întâi cu inima şi apoi cu ochii minţii. Magnoliile înflorite spun totul.

Mihai IONESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *