Statele Unite au sărbătorit alături de talibani, 32 de ani de la retragerea sovietică din Afganistan

Afganii au fost lăsați baltă de americani pentru a doua oară în istorie. Afganistanul a fost în anii 80, doar un joc de a-i contra pe sovietici. În plin război rece, SUA a intervenit atunci doar pentru a-și încorda mușchii și pentru a-i încurca pe ruși în sovietizarea regiunii.

Asta denotă altceva. Primăverile lui Obama, Irakul, Iranul, denotă faptul că americanii, oricâti analiști or avea ei prin Departamentul de Stat, orientaliști și alți absolvenți de Harvard sau Stanford, nu cunosc deloc spațiul Asiei Mici, nu înțeleg cultura arabă, nu îi simt profunzimile. Spre deosebire de britanici sau francezi care au știut mai mareu care și cum le sunt vecinii de continent.

Pe scurt, pentru occidentalul american, sovietizarea din anii 80 a Afganistanului era expansiunea ciumei roșii, însă, în realitate, pentru societatea tribală a popoarelor de orientul mijlociu, sovietizarea era un pas uriaș pe scara socială a valorilor. Uzbecii, tadjicii, turkmenii, afganii, anterior sovietizării, erau forme primitive, similare ca evoluție cu popoarele precolumbiene, aflate într-o societate medievală, combinată cu o religiozitate arhaică. Marxismul cu doctrinele sale progresiste, promovate de sovietici au dus la școlarizare, au ridicat condiția femeii, eliberând-o de burka, au laicizat statele respective.  Comunismul a adus laicizarea și un pas imens pentru societățile respective, la nivel de mentalități.

Asta nu au înțeles niciodată occidentalii în orient. Că singura soluție pentru a scoate o națiune tribal religioasă din medievalism este marxismul. Cred că singurul loc unde acesta a funcționat cu conotații pozitive. Să le ceri acestora, societăți de nivel Moctezuma, stat democratic de nivel occidental este ca și cum a-i cere bisericii în anii 1000 să spună că pământul e rotund. Americanii uită că între 1700 și 1900 au trebuit să îi extermine pe amerindienii aflați ca nivel de dezvoltare în epoca de piatră, ca să-și impună sistemul lor statal.

În conflictul sovieto-afgan, americanii ce au făcut? Au luat partea naționaliștilor, a mujahedinilor patriarhali, în confruntarea cu marxiștii. Adică s-au poziționat de partea fundamentaliștilor conservatori în lupta cu coloniștii laici. Că doar scopul scuză mijloacele. Dacă trebuie să-i bați pe ruși, te folosești și de dracu, nu? Numai că dracu peste timp s-a răzbunat. Sutele de atentate din Occident, made by Mujahedin Company.

Că americanii după ce au desfăcut șampania victoriei, a retragerii sovietice din Afganistan, în loc să încerce măcar să dea o notă că ar implementa un plan de emancipare a acestui popor, au șters-o pervers, lăsând o națiune să caute un sens. Americanii nu au înțeles că laicizarea orientului, indfierent sub ce formulă venea, era o etapă uriașă de progres pentru aceste popoare.

După 20 de ani, azi, americanii au șters-o. Cu coada între picioare. Cine e de vină? Ei. După atentatele din 11 septembrie, SUA a ținut morțis să atace Afagnistanul. Fără un plan definit, fără un proiect ulterior de țară. Sub emoția celor 3000 de victime de la World Trade Center, americanii au demarat un război organic, unul al răzbunării, cu o republică tribală, sub pretextul că aici se ascunde Al Qaida. În 20 de ani nu au venit, nu au promovat vreun proiect democratic, nu am văzut niciun program care să defineasca Afganistanul democratic. Măcar în Vietnam aveau un scop. Limitarea comunismului și crearea unui stat capitalist în sud. Evident, sprijinind un regim curupt al lui Diem și ulterior al lui Minh. De aceea au pierdut complet simpatia maselor.

Deși nu ca amploare, greșelile americanilor se resimt peste tot în lumea arabă – Libia, Tunisia, Algeria, Irak, Egipt. Nu întotdeauna laicizarea de tip marxist este un rău în aceste țări. Este mult mai bună decât fundamentalismul musulman, în țări care nu au ajuns vreodată la vreun nivel de democrație.

În fine, regimul taliban va fi, dacă va fi vreodată îndepărtat, din interior. Abia atunci, occidentul poate interveni ca sprijin, precum s-a întâmplat în Europa de Est, după 1989.

Până atunci vom vedea ce se va întâmpla cu regimul taliban. Și ce apucături va avea…

Concluzia este însă simplă, SUA nu mai poate fi un reper și un sprijin pentru nimeni în lumea asta. Cu toată armata lor de analiști, pușcași marini, orientaliști, SUA demonstrează că nu au înțeles nimic din realitățile din terenul minat al Orientului.