Socant! Direcţia de Cultură Vâlcea a descoperit, după 2000 de ani, că are castre romane în judeţ!

Am citit cu suprindere un comunicat de presă, emis chiar în prima zi de după sărbători despre un proces intentat primarului din Racoviţa, unde parte civilă este chiar Direcţia de Cultură Vâlcea. Motivul?

La 90 de metri de castrul roman din Racoviţa, a apărut o casă. Am râs cu lacrimi în primă fază, după care am realizat cât de penibili se fac cei de la Cultură cu un asemenea proces…

Păi bine măi fraţilor, la Rădăcineşti, castru roman este în curtea şi magazia unei gospodării, castrele din Câineni şi cel de-al doilea din Racoviţa au fost demontate piatră cu piatră şi stau fie la temelia unui grajd, a unei băcătării de vară, fânare. La Dăeşti, chiar Castrul lui Traian este plin de gunoaie şi la nici 30 de metri, sunt nişte case de romi de toată frumuseţea.

E plin judeţul Vâlcea de conace aflate în faza avansată de deteriorare, biserici de lemn mutilate, Casa Olănescu se prăbuşeşte în centrul Râmnicului şi voi aţi găsit o casă construită la 90 de metri de un castru? Şi aţi pornit tot arsenalul nuclear?

Mai mult, acum 5 ani când am făcut un material despre aceste castre romane, exact la cel în cauză, erau porumbi în incinta edificiului iar tractorul ară acolo an de an chiar pe lângă ziduri… Deci mai multă ipocrizie de la Cultura de Vâlcea, nici că se putea.

Apropo, vechiul PUG de la Racoviţa nu prevedea niciun aviz de la Direcţia de Cultură pentru a se construi o casă la 90 de metri. În rechizitoriu aflăm că azi, la 150 de metri nu e voie să se construiască nimic! Zău? Păi atunci nu ar trebui dărămată primăria, şcoala şi dispensarul care se află fix la 120 de metri!

Suntem chiar de râsul lumii. Direcţia de Cultură a descoperit că are monumente în judeţ şi tăbărî pe o casă ridicată pe vremea PUG-ului vechi, când nu exista nici măcar o normă în acest sens. Au nu cumva, Direcţia de Cultură Vâlcea vrea să dea în judecată regimul comunist care a dat autorizatii de construcţii chiar pe locul unor castre (vezi Rădăcineşti).

Trist este că la peste 28 de ani de la Revoluţie, s-a ales praful de monumentele de patrimoniu, Direcţia de Cultură a fost aproape inexistentă, cu doar câteva excepţii, ultimul specialist, Ligia Rizea ieşind la pensie în urmă cu vreo 5 ani.

Niciun proprietar de conace sau kule care se află în moarte clinică (Zătreni, Lăpuşata, Băbeni, Livezi, Voiceşti etc) nu a primit nicio amendă sau altceva şi ne referim la monumente aflate pe lista oficială de patrimoniu…

Procesul de la Racoviţa este chiar unul de-a dreptul tembel, pe surse, am aflat bazându-se strict pe sesizarea unui individ de pe acolo care are nişte răzbunări în plan local. Mai hazliu mi se pare cum procuratura a sărit ca arsă şi nu s-a uitat pe PUG-urile vechi sau nu s-a deplasat în zonă să vadă cât de mult afectează o casă aflată la aproape 100 de metri distanţă, un castru. Ar fi văzut astfel urmele de tractor şi arătură din castru roman. Mă mir cum nu s-a dus procuratura şi Direcţia de Cultură să vadă pietrele din vechiul castru din Racoviţa, aflate la fundaţii de case şi grajduri.

Dar deh, când nu ai ce face şi păstoreşti un judeţ cu (încă) peste 650 de obiective de patrimoniu, descoperi elixirul tinereţii şi intentezi procese ca să-ţi motivezi existenţa şi nu vezi că peste 40 de biserici de lemn stau să cadă, că unele au tablă şi geamuri termopan…că Muzeul Satului este declasat undeva în liga a II-a.

Asta nu înseamnă că putem construi unde vrem. Dar dacă lucrurile neinspirate au fost făcute, atunci de acum înainte se pot aplica legile şi se pot reface monumentele.

Altfel spus dacă proprietarul casei aflată la 90 de metri de castru va fi pedepsit împreună cu primarul din Racoviţa, proprietarul casei din Rădăcineşti, construită chiar pe un castru, va fi ars pe rug?

Liviu POPESCU

One comment

  • BOURECI AUREL

    C A S T R U L R Ă D Ă C I N E Ș T I
    Am urmărit cu mare interes postările referitoare la Castrul Rădăcinești și îndrăznesc să vin și eu unele completări legate de acest subiect. Așadar continui cu următoarele:
    Castrele Arutela și Rădăcinești au fost construite în vremea împătatului Hadrian de un detașament de arcași sirieni ( Suri Sagitturi ) în anul 138 din ordinul lui Titus Flavius Constans procuror și guvernator al Daciei interior.
    Marele nostru istoric Nicolae Iorga afirma ,,Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine și propășire ”însă păstrarea moștenirii romane nu mai interesează pe nimeni, mai ales în județul Vâlcea unde celebrele castre construite pe râul Olt la : Ionești, Dăești, Păusa, Racovița, Rădăcinești, Titești și Câineni par condamnate încet, incet dar sigur la dispariție”. Câtă dreptate are prof. Ligia Rizea, consultant de patrimoniu la Direcția pentru Cultură Vâlcea care după ce a vizitat aceste locuri a apreciat cât de mult pierde turismul vâlcean prin nepunerea în valoare a acestor locuri.
    Era anul 1970. Auzisem că la Păușa, localitate apropiată de Călimănești, militarii fac unele lucrări la Castrul roman Arutela. Într-una din zile la locuința mea au venit două persoane. Era preotul Sandu Dumitru, fiu al satului și preot la Parohia din Jiblea-Nouă împreună cu un ofițer. După prezentare am aflat că ofițerul era Dr. colonel Cristian Vlădescu de la Muzeul Militar Central care coordona lucrările arheologice la castrele romane de pe Valea Oltului și intenționa să cerceteze și Castrul Rădăcinești, motiv pentru care se afla în sat. In acest scop împreună cu organele puterii de stat am asigurat locul de cazare pentru militarii ce urmau efectueze lucrările.
    După câteva zile au sosit în sat mai mulți militari care sub îndrumarea arheologului Dr. Gheorghe Poenaru au săpat mai întâi un șant în partea vestică a căminului cultural până au ajuns la latura sudică a zidului . Au făcut decopertări și au scos zidul la suprafață pe o lungime de 75 m. Castrul având forma patrată a continuat în partea estică, nordică și vestică tot cu căte 75 m, dar acestea situându-se pe terenurile unor proprietari, nu au putut fi scoase la suprafață și nici cercetate. S-a aflat mai târziu că proprietarii terenurilor au găsit cu ocazia unor săpături oseminte umane, dar de frica unor demolări nu au spus.
    Latura sudică a castrului se află la o distanță de 4-5 m față de căminul cultural , iar la sud de cămin la o distanță de 8-10 m se găsesc termele castrului care au fost descoperite în întregime pînă la baza fundației,( aproximativ 2 m ), dar au fost acoperite din nou spre a nu fi distruse de intemperii. Atât partea de suprafață a zidului cetății cât și a termelor pentru a putea fi văzute au fost protejate cu o tencuială de beton, lucrare, la care a con-
    tribuit și prof. Cincă Aureliu împreună cu elevii școlii, și care din cauza dezinteresului, în prezent este și ea supusă degradării.
    In timpul sapaturilor din anii 1970, Castrul Rădăcinesti a fost vizitat, la invitatia Colonelului doctor Cristian Vladescu, de o echipa de profesori francezi formata din sotii Malissard, Alain Malissard ajungand Profeseur emerite a l”Universite d”Orleans. Cu profesorul Alain Malissard am avut o corespondenta pentru cativa ani la inceputul anilor 1980. In primele zile de dupa Revolutie, am reusit sa-l contactez telefonic pentru o scurta perioada de timp.
    https://www.larep.fr/orleans-45000/actualites/necrologie-alain-malissard-une-figure-du-monde-culturel-orleanais_11216029/
    În timpul cât au durat săpăturile la Castrul Rădăcinești conduse de Dr. Gheorghe Poenaru, împreună cu Dr.colonel Cristian Vlădescu am făcut mai multe deplasări în sat iar în una din zile ne-am deplasat la ridicătura din partea de nord a satului sub formă de piramidă cu cinci fețe și ne-am urcat sus pe vârf. A scrutat împrejmuirile și întinderile până la orizont afirmând în cele din urmă că atât această ridicătură sub formă de piramidă precum și altele din jur merită să fie cercetate deoarece acestea pot ascunde multe enigme. Revenind la castru a coborât la fântâna denumită ,, Fântâna Cetății”construită pe malul drept al Pârâului Fântânii, astăzi ( Pârâul Glodului ), a admirat locul amplasării și vechimea, exprimându-și în același timp mâhnirea că această fântână nu este protejată.
    Un articol scris de Colonelul doctor Cristian Vladescu despre castrele romane de pe Valea Oltului puteti gasi accesand link-ul:
    http://www.muzee-valcea.ro/buridava/B4_08.vladescu.pdf
    Au trecut cincizeci de ani de când s-au făcut cercetări la Castrul Roman Rădăcinești, În acest timp au trecut în neființă atât preotul Sandu Dumitru care dorea foarte mult ca existența castrului să facă cunosct satul în care s-a născut, satul prin care și-au creat cale spre Transilvania oștirile romane care n-au putut continua drumul pe Valea Oltului datorită configurației terenului, cât și Dr.colonel Cristian Vlădescu, coordonatorul acestor lucrări.
    La insistențele noastre, de-a lungul timpului, organele locale au promis că vor amenaja ,,Fântâna Cetății” și vor lua legătura cu organele județene de resort pentru prezentarea sub orice formă a acestor locuri, dar până în prezent nu s-a făcut nimic.
    Cum niciodată nu-i prea târziu, socotim că este timpul ca organele locale să se implice mai mult în prezentarea și valorificarea a tot ce este mai de preț în comună. Oare n-ar fi bine ca în centrul comunei să existe indicatoare spre cele mai importante locuri cu importanță istorică de pe teritoriul comunei? N-ar fi bine ca în satul Rădăcinești să fie un indicator spre ,,Fântâna Cetății , care ar putea fi amenajată, iar în centrul satului să existe un panou cu reprezentarea grafică a castrului cu cele patru turnuri ridicate la colțurile cetății și termelor romane, indicator spre ridicătura sub formă de piramidă din partea de nord a satului, un indicator spre izvoarele sulfuroase și nevalorificate din satul Dângești și de ce nu, refacerea drumului pe care au mărșăluit oștirile romane? Avem graficieni în județ care le-ar putea executa, dar pentru aceasta trebuie renunțat la indiferență și a da dovadă de voință, interes si putere de intelegere.
    Dacă s-ar acorda mai multă atenție si interes pentru salba de castre romane existente încă de-a lungul râului Olt, turismul vâlcean ar avea numai de câștigat. Cred că este de datoria noastră, a celor care am rămas în zonă, a celor ce se află pe alte meleaguri în țară și a celor din diaspora, să mai ținem cât de cât la locul unde am văzul lumina zilei, să impulsionăm pe orice cale organele de resort, spre a pune în valoare ceea ce se mai păstrează din trecutul acestui neam spre a putea fi cunoscut atât de contemporani cât și de cei ce vor urma.
    Invatator pensionar Aurel Boureci

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *