Slătioara Vâlcii – marginea care înnobilează cel mai frumos judeţ al României

Cu siguranţă nu este vâlcean acela care sus, pe platoul Slătioarei, nu simte că părăseşte cel mai frumos judeţ al României şi nu spune ăn gând..”Cu siguranţă voi reveni”.

Am văzut platoul Slătioarei şi iarna când îngerii au lăsat aripi peste tot, încât albul întins ca o zăpadă din nori anula conturul pământului şi îţi dădea senzaţia că ai ajuns cu „Belgica” la Polul Sud. Am văzut platoul şi primăvară când ghioceii, tufănicile, lăcrămioarele şi toporaşii făceau gălăgie care este prim solist la baletul operei din crâng. Am văzut şi vara acest platoul când parcă aşteptam să apară dintr-un western al lui John Ford, vreo trei pistolari călări, am văzut şi toamna, atunci când iarba Slătioarei îşi lua cămaşa de noapte şi se retrăgea pe furiş pentru somnul vegetativ.

Slătioara este o localitate care a împins munţii mai acana cum se spune la olteni, creând o măgură rebelă. De ce? Aşa a vrut ea. Să se aşeze cuminte la margine de Vâlcea, cu păduri şi munte, cu platou şi râuri, cu poveşti şi mituri, cu prezent şi dinamism. Aici am auzit prima poveste tristă şi romantică a Vâlcii…

Se spune că pe vremuri una din cele mai căutate şi mai plătite meserii din Slătioara era aceea a potecaşilor. Un fel de poteră privată, căutătopistolarrii de recompensă cum îi mai ştim. Aceştia erau tineri cu căutătura ageră, buni pistolari şi care erau angajaţi fie de boieri, fie de autorităţi, fie lucrau pe cont propriu pentru prinderea haiducilor. Erau temuţi în sat şi în regiune şi foarte aspri. Potecaşul din Slătioara era deja un nume şi dacă mergeai undeva să te angajezi fie la împărţie peste munţi, fie la curtea domnească, numai dacă spuneai că ai fost potecaş la Slătioara aveai prioritate. Pentru că nu era deloc uşor să prinzi un hoţ de codru mai ales că hoţii de codru umblau în ceată, pe când potecaşul era de unul singur.

Unul dintre potecaşii de acum vreo două sute de ani era Daniel, un flăcău înalt, cu sprâncene negre, care luptase în ţara autriacă şi care era de origine din sud, de pe lângă Craiova. Cu banii pe care îi primise simbrie, se mutase aici la Slătioara şi s-a angajat pe lângă boerii Măldăreşti. Îşi făcuse un rost şi a vrut să-şi caute fată pentru a-şi pune şi el un drum înainte. A cunoscpistolar1ut-o pe Teodora, fata popii din Slătioara. Dragostea a fost deopotrivă împărtăşită de amândoi dar la un an, de când cei doi se cunoşteau şi când să pună de nuntă mare s-a întâmplat nenoricirea. Măldăreştii l-au angajat pe Daniel să scape codrii de banda lui Irimia, un haiduc din Bengeşti Gorj care făcea prăpăd în această partea Vâlcii şi care stimula ţăranii să lase baltă munca de la câmpul boierilor şi să devină răzvrătiţi. Daniel a început misiunea şi evident din aproape în aproape a trebuit să afle unde era ascunzătoarea lui Irimia, de aici din zonă. Şi din păcate a aflat, că unul din căpitanii lui Irimia era chiar Stănică, fratele Teodorei şi băiatul mai mare al popii. Daniel l-a omorât în schimb de focuri pe Stănică. Dar banda lui Irimia alertată de gloanţe a sosit pe neaşteptate iar Daniel a fost şi el răpus. Teodoara a aflat seara destinul crunt al fratelui şi iubitului şi a dispărut din sat. Unii spun că a murit alţii că s-ar fi dus la mănăstire la Hurezi, nu se ştia însă.

Slătioara are multe legende, multe le-a menţionat Dinu Săraru, unul din fii satului, multe le pot afla turiştii care vin la Sltioara. O localitate bogată, cu case înalte, cu drumuri de asfalt, cu aer de munte şi de deal, cu o măgură în faţă şi un Munţii Căpăţânii în spate

„Pe platou va apărea un sat turistic dar şi o zonă industrială. Deja pământul a pistolar 2fost lotizat, avem utilităţi. Aşteptpm investitorii”, spune Sorin Romcescu, edilul Slătoarei.

Şi aşa e, nu e nimic de pierdut, în comuna aflată într-o depresiune declarată Destinaţie de Excelenţă – Depresiunea Horezu – nu ai cum să nu vrei să rămâi.

Este marginea de Vâlcea, dar marginea care înnobiliează cel mai frumos judeţ al României

Mihai IONESCU

3 comments

  • O comuna frumoasa cu oameni harnici, un primar gospodar.Ne-am dori cu adevarat o dezvoltare economica si turistica pe masura dorintelor oamenilor.

  • Ileana

    Foarte frumoasa prezentarea anotimpurilor in Slatioara. Dar de fapt unde a-ti fost?! In naratiune descrieti ceva si in imagini prezentati altceva. Nu vreau sa fiu malitioasa domnilor, dar… fotografia panorama prezinta SATUL VECIN – VAIDEENI. ?????????????????????

  • adrian

    Chiar daca este margine de Valcea,este o zona cu adevarat frumoasa si cu oameni frumosi,largi,nu marginiti!
    As fi curios de unde s-a documentat atat de pretentios dl.Ionescu!Probabil de la Vlad si Stan,intemeteietorii satului,ori de la Domnul Tudor din Vladimiri, care venea ades la Fometesti la Targul de la Cazarme sa vanda vite
    “‘pe galbeni buni “‘,cum glasuiesc hrisoavele !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *