Slătioara este regatul unde s-au născut palatinii Vâlcii

Vâlcea deţine atâtea poveşti şi atâtea peisaje pline de armonie, culoare, panorame care în acest sfârşit de primăvară dau nota de fundal, poate celui mai frumos concert sau simfonii care defineşte acest judeţ. Iar una din partituri se aşează la marginea de vest., ca o proiecţie pe sol, a culmilor Căpăţânii, frumos acordată la pianul divin în duet cu Măgura.

Slătioara….

este localitatea cu cele mai mari case din tot judeţul. De cum intri dinspre Ciupa în arhipeleagul submontan al Slătioarei te surprinde lungul şir de palate mici brâncoveneşti, de ai zice că toţi locuitorii acestei zone au sânge nobil, de parcă aici s-ar fi adunat toată elita vâlcenilor de sub munte. Aici între mestecenii Mogeştilor şi livezile Rugetului. Sub cupola Măgurei.

Şi poate că aşa este, comuna Slătioara este un cerc, un citadelă de case de jurul împrejurului celei mai intinse poieni de tip podiş, o mare de verde, închisă de discul splendid al comunei palatinilor.

Biserici care scot căciulile clopotniţelor de sub corul cărpenişului, acoperişuri de case, printre magnolii şi liliac, porţi înalte împărăteşti, compun basmul select al elitelor care s-au aşezat dintotdeauna la Slătioara, sub mugurul de brad care acum a ieşit din goace, deasupra fiind doar cuiburile de berze, ca nişte faruri ale primvăverii ce se aprind în fiecare an, odată cu luna zeului Marte.

Slătioara este cea mai nobilă localitate vâlceană, se spune, cu femei surori de Cosânzene iar flăcăi ce sunt fraţii stejarilor din geneza biblică, o coroană regală, unde frumosul, curăţenia, parcurile naturii, dau viaţa dirijorului Cerna, râul care aici îşi trage sufletul după alergătura din munte, binecuvântează cavalerii şi pleacă lin,, să continue simfonia Vâlcii.

Slătioara a intrat în modernitate nu brutal, trecerea se face lină, precum se trec florile de cireş şi măr, lăsând prezentului fructul dospit al noului.. Vorbim de o comună modernă, foarte bine administrată, cu şosele noi şi care asigură circulaţia sângelui economic până la ultima casă, a românului nobil.

Creşte, torentul economic se simte, platoul se transformă în inimă şi chiar dacă două luni, lumea s-a oprit un pic, revenirea este una spre normal, viitorul oferindu-i acestei comune titlul nobiliar spre care tânjeşte de milenii…

“Trece şi pandemia, noi aici nu ne-am oprit din actrivitate, proiectele atât cele publice, cât şi cele private au mers, viaţa nu a stat în loc, Slătioara îşi aranjează motoarele şi cu siguranţă, pe viitor, aici vom discuta de un mic pol regional, suntem, în intersecţii de vechi drumuri ale Olteniei de sub munte, un potenţial economic care încet este valorificat.2, spune primarul Sorin Romcescu.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *