Şirineasa Vâlcii, mijlocul judeţului, unde toamna deja dă bineţe

Toamna nu pleacă niciodată din judeţul Vâlcea, ea urcă sus, la 2 000 de metri, în luna decembrie şi stă ascunsă printre pădurile de brad, dănţuieşte cu zăpada iarna, cu toporaşii în aprilie şi se scaldă în pâraiele de munte vara. Însă, la finalul lui august, vine încet spre pădurile de mijloc de Vâlcea.

În aceste zile, cine doreşte să vadă toamna de aproape, să-i simtă sau să-i audă mersul lin, desculţ prin roua dimineţii, un pic mai răcoroasă acum, să meargă dincolo de dealul Slăviteştiului, acolo, în Şirineasa.

Şirineasa este comuna vâlceană aflată chiar în mijloc de judeţ. De sus şi până jos şi de la vest la est, Şirineasa ocupă exact poziţia care îi dă rolul de doamnă regală, este comuna unde toamna vine dinspre fosta biserică a lui Lahovary şi colorează merele în roşu carmin.

Sirineasa1Toamna, la Şirineasa, descântă mrenele din Luncavăţ, smulge hainele copacilor nu brusc, ci, mai întâi, ca un creator de modă modern, le colorează, pune pădurile să defileze pe podiumul anotimpului şi apoi îi adoarme cu ramurile îmbrăţişate, despuiaţi în amorul iernii.

Toamna din Şirineasa scoate de sub pământ crizantemele şi le pune margini la grădini, abureşte geamurile, aduce mâţele în casă, la gura sobei, atârnă ciorchiniii pe boltă şi leagănă porumbul.

De ajungi aici dinspre Pesceana, Valea Nişului sau de sus, dinspre Băbeni, peste dealuri, intri în Şirineasa într-o beţie orgiastică de arome şi de culori, desfătând ochiul, soseşti în mica localitate care ţine trena Luncavăţului până aproape de desăvârşirea lui spre Olt. Niciun deal de margine nu vrea să pară  mai înalt, valea râului pe care se înşiră casele celor din Şirineasa de la Ciorăşti şi până la Slăviteşti poartă în sine legendele spuse şi petrecute la „boierul Lahovaru”, cum îi spune nea Gheorghe.

Care ştie, de la ăl bătrân a’ lui ăl bătrân, despre muzicile, dansurile şi farmecul moşiei „Lahovarului”. Despre poveştile de amor ale lui popa Tudor la început de veac XX, despre primele ziare care erau împrăştiate prin comună, despre Marele Război. Sau despre marea iubire a lui Sin Kir, boier turc din acest loc, şi Maria, nevasta lui Grigore Moşneanu.

„Mare poveste de iubire a fost până când Grigore a aflat totul şi a omorât-o pe muiere, şi el a luat drumul Ocnei, dar a fost graţiat de Bibescu, după ce boierul a cerut asta”, spune nea Gheorghe.

Azi Şirineasa are apă, are canalizare, are drumuri asfaltate, vicele Ion Streinu, primar interimar, spune că mai sunt multe de făcut, dar că această localitate începe să fie căutată de investitori.

„Sper şi la o întoarcere a tinerilor aflaţi la muncă în străinătate şi poate că aceştia să investească aici, să reechilibreze balanţa populaţiei”, spune Streinu.

Toamna deja s-a aşezat pe valea Luncavăţului la Şirineasa şi priveşte cum vara îşi strânge ultimele bagaje, cum îşi ia berzele şi cocorii şi se pregăteşte de drum.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *