Singura Regină a Țării Românești a lăsat județului nostru o frumoasă bijuterie monahală

În istoria Țării Românești nu au fost prea multe regine, mai exact una singură a condus destinele principatului nostru valah, în perioada frământată a Evului Mediu. Cea care se face cunoscută prin rolul ei scurt, dar important în istorie este  italianca Ecaterina Salvaresso.

Cei doi s-au căsătorit în 1558, la Pera. Ecaterina Salvaresso, după cum am menţionat, era de origine italiană și provenea dintr-o familie catolică. Boierii valahi i-au impus lui Alexandru Mircea, drept condiţie pentru a ajunge pe tron, ca Ecaterina să treacă la ortodoxie. Soţia domnitorului acceptă asta, mai mult, ca drept dovadă pentru noua confesiune pe care o îmbrăţişează, construieşte, la Ocnele Mari, una din cele mai frumoase mănăstiri de la acea vreme din Ţara Românească: Mănăstirea Slătioarele, cu hramul Sfântul Nicolae, lăcaş de cult pentru maici, lăcaş care rezistă peste 300 de ani.

Din fosta stăreţie a rămas în prezent doar biserica veche. Biserica are formă de corabie cu pridvor sprijinit pe stâlpi masivi din zidărie, uniţi în partea superioară prin arcuri rotunde, iar absida altarului, poligonală.
În biserică se află portretele ctitorilor – Ecaterina, prima Doamnă a Ungrovlahiei şi doamna Elena, soţia lui Matei Basarab.

Ecaterina Salvaresso a înființat, în anul 1573,  prima tiparniță din București, la Mănăstirea Plumbuita.

Care este, de fapt, rolul ei în istoria Ţării Româneşti? Şi de ce istoricii o definesc drept prima regină a Ţării Româneşti?

În anul 1577, Alexandru Mircea moare şi, drept urmare, puteau începe luptele pentru domnie. Numai că Ecaterina, având sprijin masiv, prin casa Salvaresso, la Constantinopol, reuşeşte să se menţină pe tron.

Şi nu oricum. Prin decizia de la Istanbul, Ecaterina Salvaresso primeşte scris în firman,  de la Murat al III-lea, următoarea titulatură : “Doamna Ecaterina a toată Ungrovlahia”, care se traduce prin regină a acestui ţinut.

Ecaterina conduce Ţara Românească până când Mihnea, fiul său, urma să împlinească vârsta pentru a fi pus pe tron. Era o perioadă grea, plină de intrigi și pretendenți la tron, țara aflându-se sub suzeranitate otomană.

Mihnea a fost crescut şi educat în tradiţia grecilor constantinopolitani, singura grijă a Doamnei era ca fiul ei să ducă o politică filo-otomană, fiind conştientă că numai aşa pot supravieţui la conducerea statului. Asta, după cum reiese dintr-o scrisoare, trimisă în 24 februarie 1578 de către Doamna Ecaterina surorii sale, Maria Fabrizio, încercând să o convingă să nu vină în Țara Românească:

„Ești adevărat sora mea, ești sângele meu și te iubesc și te doresc, dar locul acesta nu suferă ca eu de atâta vreme să mă port după ritul grecesc… și acum Domnia Ta să vii să mergi la o biserica frâncă și noi pe de altă parte la altă biserică grecească. E rușine și ne disprețuiește lumea. Aici sunt locuitorii oameni sălbatici, nu sunt ca la Constantinopole și Pera unde sunt amestecați grecii și frâncii la un loc și iarăși, pe de altă parte, această țară nu e moștenirea noastră; azi suntem, mâine nu suntem, după voia lui Dumnezeu, și ne aflăm în mâna turcului și nici noi nu știm unde vom fi până la capăt.”
Cu toate acestea, Ecaterina reuşeşte să ţină ţara departe de conflicte sângeroase şi face pace cu boierii. Pe aceştia îi are de partea sa în momentul în care un doctor lombard Rosso pretinde tronul Ţării Româneşti.

După mazilirea fiului ei, întreaga familie s-a retras la Constantinopol, fiind exilată mai întâi în insula Rhodos, apoi la Tripoli, pe coasta Africii de Nord (1584 – 1585).

În cea de-a doua domnie a lui Mihnea, conducerea Ţării Româneşti a fost influenţată din nou de  Ecaterina Salvaresso, după cum apare în pisania mănăstirii Snagov la înălţarea unui paraclis.

Ecaterina Salvaresso a murit în anul 1590, la Tripoli.

Însă, potrivit testamentului său, a fost adusă şi înmormântată în Mănăstirea „Sfânta Troiţă”(actual Radu Vodă), ctitorită de soţul său, Alexandru al II-lea Mircea.

Istoria acestei mănăstiri este la fel de interesantă: pentru o scurtă perioadă de vreme a fost geamie.

Alexandru al II-lea Mircea-Vodă (1568-1577), mare susţinător al aşezămintelor de la Athos, Muntele Sinai şi ctitor la Plumbuita, pe locul unei mai vechi biserici de lemn, a ridicat o frumoasă biserică de zid, în stilul celei de la Curtea de Argeş, şi o curte domnească fortificată de jur împrejur.

Însă, la retragerea lui Mihai Viteazul în urma bătăliei de la Călugăreni (1595), otomanii lui Sinan Paşa şi-au stabilit cartierul general în această mănăstire, transformând biserica în geamie. La contraatacul lui Mihai Viteazul, Sinan a dat foc oraşului Bucureşti şi a aruncat în aer mănăstirea.

Timp de 30 de ani, mănăstirea a fost părăsită, ajungând o ruină. În 1615, ca urmaş al ctitorilor, domnul Radu Mihnea a refăcut-o şi a închinat-o Mănăstirii Iviron de la Muntele Athos, unde îşi petrecuse tinereţea. Astfel, mănăstirea a primit numele de Radu-Vodă.

Aşezământul era înzestrat cu importante proprietăţi funciare şi privilegii domneşti, fiind unul dintre cele mai importante centre monahale din Bucureşti. Cutremurele din 1802 şi 1838 au readus-o în stare de ruină, fiind refăcută în 1863, într-un stil străin de cel original. Biserica a fost ulterior refăcută de patriarhul Justinian, care şi-a ales aici locul de veci. Tot în acest aşezământ a fost instalat Seminarul teologic, după ce, în prima jumătate a secolului al XX-lea, funcţionase Internatul Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

Liviu POPESCU

One comment

  • asa da, domnu ziarist. daca scrii asemenea articole in care dezgropi margaritare adanc infipte in pamantul nostru sfant, te felicit.

    nu uita insa,, vanzarea sufletului si a tarii se face in multe feluri, inclusiv prin privatizari, investitii si turism necontrolat. Se instaureaza in acest fel comercialul si dorinta de mai mult, ceea ce duce la pierderea esentei si caderea in derizoriul material.

    daca ai fost afara ai vazut “bogatia”, care in spate ascunde adevarul fad, sec si de necontestat al consumismului distrugator de fiinta. Scrie, dar pentru suflet si natiune, ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *