Sezonul de schi 2019 – 2020 la Transalpina Ski Resort nu va fi compromis; depinde strict de Acomin

S-au scris sute de rânduri, au curs injurii, s-au aruncat acuzaţii spre Primăria Voineasa, CJ Vâlcea, Acomin, Guvern etc. în acest an, pentru faptul că pârtia de schi de la Obârşia Lotrului nu a fost deschisă la timp.

Cauzele sunt mai multe, dar vom încerca să vă descriem pe scurt unde a fost blocajul, şi de ce nu a mers, şi de ce avem garanţia, azi, că sezonul 2019 – 2020 nu va repeta sincopa din acest an.

Prima cauză, unde nu avem ce mai adăuga, este că acest proiect era ideal să fie construit din fonduri europene, numai că valoarea pe care trebuia să o pună judeţul era de 50% cofinaţare şi nu ştim dacă ne-am fi permis 10 – 15 milioane de euro, estimativ, contribuţia respectivă.

Aşa că a rămas în sarcina guvernului să demareze investiţia şi, evident, cum în România totul merge cu ţârâita, adică banii alocaţi nu au fost toţi odată, ci pe bucăţele, am ajuns aici. Pentru că sume date cu ţârâita, la intervale lungi, înseamnă arierate pentru constructor şi, evident, între „ţârâitele” respective există penalităţi.

La ora asta, datoria CL Voineasa către constructor se ridică la suma de 2.031. 280,01 lei fără TVA, captare pârâu Latoriţa, adică lacul de sus, unde apa este folosită pentru tunurile de zăpadă. Başca alte cheltuieli, care duc la aproximativ 2.400.000 lei.

Aşadar, lucrarea nu este finalizată, recepţionată, şi constructorul are de recuperat aceşti bani.

Ce s-a întâmplat? În luna iunie anul trecut, Acomin a dat în judecată comuna Voineasa pentru recuperarea acestei sume. Evident că Voineasa nu avea de unde să achite această sumă şi procesul s-a finalizat în 7 decembrie, cu pronunţare definitivă, primăria fiind bună de plată.

În 8 ianuarie 2018, Acomin a pus sechestru pentru valoarea respectivă şi, după toate procedurile aferente, în 17 ianuarie 2018, prin decizie judecătoarească, conform articolului 802, a început perioada legală de 2 ani prin care constructorul îşi poate recupera această creanţă, plus cheltuieli de judecată, TVA etc. Şi asta, prin exploatarea domeniului schiabil. În acest sens, încasările minus cheltuielile aferente, urmează să intre în contul Acomin. Astfel, firma Acomin este responsabilă de funcţionarea domeniului schiabil, cel puţin până la stingerea creanţelor, ea decizând când închid sau deschid domeniul schiabil.

Am aici o paranteză netendenţioasă – dacă totuşi decizia instanţelor a fost dată definitiv pe 7 decembrie, oare constructorul nu putea imediat să înceapă demersurile de sechestru? Poate că la finalul anului s-ar fi deschis pârtia aşa cum a fost deschisă la finele lunii ianuarie, zic şi eu… şi nu mai era iureşul de până mai ieri.

Bun, mai există acum şi alte variante mai greu de realizat.

1. CJ Vâlcea sau Guvernul României să achite creanţa către constructor, astfel încât să fie ridicat sechestrul, iar pârtia să fie, în sfârşit, recepţionată şi, ulterior, licitată.
2.  Sau, la o posibilă licitaţie, un operator interesat de exploatarea pârtiei să achite redevenţa pe mai mulţi ani, astfel încât Voineasa să stingă creanţa către constructor.

În fine, suntem în România, iar ultimele 2 variante sunt mai greu de îndeplinit. Cert este un singur lucru, 2 ani, potrivit legii, constructorul este cel care administrează domeniul schiabil, de el depinzând deschiderea pârtiei în sezonul următor, asta dacă nu cumva în lunile care au mai rămas vor fi încasări atât de mari, încât să stingă datoria de care aminteam mai sus.

Liviu POPESCU