Se reîntoarce fiul meu la Râmnic, după școală? Dacă îl ”strecor” pe undeva, da, dacă nu, îl voi vedea de Crăciun doar

Probabil că această întrebare este una pe care și-o pun sute sau mii de părinți din Râmnicu Vâlcea și din multe orașe din România, mici și mijlocii, orașe care nu au o putere economică, nu sunt centre universitare de prestigiu și în care marii capitaliști și marile companii se numără pe degetele de la mâini.

Cu fiecare copil care intră în adolescență și de la care avem pretenții, începem să ne punem întrebări despre cum va evolua viața lui. Îi urmărim aptitudinilor, vedem cam spre ce se îndreaptă, cam ce vrea de la viață, profesie…

Alegem ca analiză, zona clasei de mijloc din Râmnic și ne gândim la copiii noștri. Probabil investim în meditații încă din primii ani de gimnaziu și ne orientăm spre unul din cele 2-3 licee bune din oraș. Unde vom continua cu meditații și să vânăm profii vedetă. Pentru că vrem să scoatem oameni din ei, din copiii noștri.

Apoi ne orientăm cu facultatea spre Cluj sau București sau în cel mai nefericit caz, Sibiu sau Craiova. Este momentul în care dacă avem copii buni sau responsabili, ne luăm rămas bun de la ei, pe peron la Dacos. Definitiv. Pentru că ei vor intra pe culoarele proprii de viață. Se vor angaja încă din studenție, vor deveni independenți. Îi vedem în vacanțe sporadic iar apoi la absolvire, ne vor spune simpatic:

”De ce să vin la Râmnic? Nu câștig nici măcar 3000 de lei în mână pe undeva. Sau dacă sunt câteva locuri de muncă bine plătite sunt deja date. Aici (la Cluj sau București) de mâine iau un job de 3.500 – 4000 de lei, pentru început”. Pot să spun, nu? Doar pentru asta am investit meditații din clasa a V-a, am căutat un liceu bun și m-am mândrit cu el. Ca să îmi stăpânesc lacrimile, la absolvire.

Asta în cazul fericit în care nu obține o bursă în străinătare și se lipește pe acolo, de îl văd doar cu Skype-ul, iar pe viu, odată la 3 ani, de aflu prietene, soți sau soții, de nepoți doar din poze

Dacă în Vâlcea se pune problema așa, ce să mai spunem de Brezoi, Bălcești, Băbeni? Acolo nicio șansă ca un asbolvent de top universitar să revină acasă.

Mă salvez dacă face o medicină și poate am șanse să-l aduc acasă. Deși e greu și aici.

Mai am o variantă. Să am un fiu ceva mai slăbuț cu școala, mai puțin responsabil, dar fiind odorul meu, îl bag la o privată și pun în funcțiune mașinăria de pile și relații pe la stat, prin toate instituțiile și îl priponesc eu pe undeva. Scot un ban ca șpagă, dar îmi țin copilul acasă, slujbaj la stat, îl strecor și în politică, îl învăț cum să joace în preajma alegerilor și gata, m-am scos. Poate că în 10 ani, îl văd și deputat sau senator.

Din păcate, nu sunt adeptul ultimei variante dar recunosc, că mi-ar plăcea să fie Râmnicul un oraș atractiv economic și să nu îmi văd copilul doar de Crăciun.

Mă gândesc eu că exact la asta se gândesc și mai mari județului și ai orașelor când fac planuri sau strategii de dezvoltare. Sau, mă înșel?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *