Se poate vorbi de o rocadă „PSD-PNL” cu „Pro România-USR”? Acum sau în 2020?

Am urmărit harta Europei la ultimele alegeri fie locale, fi generale şi am remarcat o schimbare treptată a opţiunilor electorale, un declin al partidelor tradiţionale şi o urcare pe podium a unor partide ceva mai mici decât „cele Bătrâne”, o formatare a electoratului sau o infuzie de noi electori mult mai radicali decât anteriorii…

România lui Dragnea şi Orban se va înscrie şi ea pe această nouă paradigmă? În sensul că va ceda teren altui cuplu, altei polarităţi, pentru că 30 de ani de paradigmă politică a obosit?

România din 1989 a pus faţă în faţă, stânga pesedistă, fie că s-a numit ea FSN, PDSR sau PSD, cu dreapta conservatoare, fie că s-a numit CDR, PDL sau PNL. Cu mici excepţii, politicienii deja antologici au jucat în ambele tabere, dizvolvarea sau restructurarea sau schimbarea de siglă nu a afectat şeptelul de politiceni, aceştia s-au regăsit adversari eterni în cele 2 blocuri.

Numai că odată cu reţelele de socializare, cu diluarea României în Uniunea Europeană, cu acordarea treptată a mentalului românesc la jocul unional, a apărut o nouă generaţie, mult mai ostilă cutumelor, mai puţin tolerantă şi cu opţiuni categorice diferite de predecesori.

Este precum în fotbal ca să forţăm comparaţia, suporterii au obosit de derby-ul clasic Steaua-Dinamo sau mai bine spus, a apărut o nouă generaţie care nu a copilărit nici cu finala din 1986, şi pentru care Steaua şi Dinamo nu mai reprezeintă branduri, pentru ei, noutăţi sunt CFR Cluj – Viitorul. Lumea se schimbă şi PNL-ul istoric şi PSD-ul lui Iliescu nu mai sunt repere de timp. Sunt tineri care au în jur de 25 – 30 de ani care nu mai sunt la curent cu mineriadele, cu deceniul politic 90 – 2000. Vorbim de o generaţie a tabletei, de o nouă categorie socială, ruptă obiectiv de trecut şi care dezvoltă alte interese, alte opţiuni, are altă flotabilitate.

De aceea, partidele mici, USR şi Pro România, nu mai sunt balamalele ALDE, PMP, PC etc, adică nu sunt echipe de play-out ci, sunt candidate pe bune pentru meciuri de play-off. E o nouă generaţie antagonică, educată după 2007, una mult mai legată de mentalul european, una flexibilă, care curge în acest spaţiu comunitar. Şi care nu mai vânează sigle, ci se orientează direct spre liste. S-a terminat formula că „şi o maimuţă dacă o pui pe lista partidului X” va câştiga. Maimuţa este analizată.

De aceea, pentru prima dată, în România, la aceste alegeri, cuplul istoric PSD-PNL, va avea un cuplu cu pretenţii Pro România – USR. Un cuplu mult mai dinamic şi mult mai frecventabil pentru o nouă generaţie de electori decât Dragnea- Orban. Noul cuplu este unul în adversitate internă dar şi externă. USR niciodată nu va agrea pe fond PNL, cum nici Pro România nu agreeză PSD. Asta în afară de adversitatea proprie:  USR – Pro România.

La aceste alegeri, probabil că vor ocupă locurile 3 şi 4, procentele lor vor depinde de procentele locurilor 1 şi 2. Dacă PSD va avea un procent mare, Pro România va avea unul mai mic decât USR, pentru că partidului domnului Ponta canibalizează PSD dar, este încă nou pe piaţă faţă de progresişti. Dacă PNL va avea un scor mai mic decât PSD, partidului domnului Barna va lua locul 3, hemoragia voturilor PNL spre USR fiind de ceva vreme o certitudine.

Dar acesta este un semnal pentru anul 2020.  Faptul că se schimbă generaţiile şi faptul că noua generaţie de electori nu vrea să audă nici de Dragnea & Co, nici de Orban & Co. Cele două maşinării au devenit greoaie pentru electorat şi sprintul noilor formule politice e mult mai tentant.

În orice caz, după 27 mai, funcţie de scorurile de pe locul 1 şi 2, vom vedea o migraţie spre 3 şi 4. Cine nu vede de acum această reaşezare politică, riscă să rămână clar în afară istoriei în următorii ani.

Pentru că un lucru e cert:

În anul 2024, locurile 1 şi 2 nu vor fi ocupate de partidele care vor ocupa în 27 mai 2019, locurile 1 şi 2.

Liviu POPESCU