Scriitori, corporatiști, freelanceri, antreprenori – noii săteni ai comunei Slătioara

Mai mult de 100.000 de români părăsesc, în fiecare an, orașele pentru a se muta în mediul rural. Odată cu pandemia și cu creșterea costurilor utilităților, a scumpirii vieții la oraș, fenomenul tinde să ia amploare, arată o analiză realizată de Arabesque & Mathaus.

Potrivit datelor statistice, peste 300.000 de români s-au mutat, în cei doi ani de pandemie COVID, de la oraș la țară.

Institutul Național de Statistică afirmă că numai în 2020, în anul de vârf al crizei sanitare, 116.491 de persoane au renunțat la viața din oraș pentru cea din mediul rural.

În sens invers, adică din localitățile mici către orașe s-au mutat numai 80.221 de persoane. Diferenţa netă dintre cele două fluxuri migraţioniste s-a dublat față de anii anteriori. În ultimii doi ani, tendința migrației către mediul rural s-a accentuat, afirmă specialiștii, dovadă că, în 2022, din totalul autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidenţiale 69,0% sunt pentru zona rurală.

”Oamenii au ales să își construiască sau să cumpere o casă la țară, să se mute acolo. Motivele sunt multiple și au legătură cu schimbările comportamentale impulsionate de pandemie. Restricțiile pandemice, poluarea din marile orașe, costurile de întreținere și munca remote se află în prim-plan. Căută cu precădere zone cu utilități, accesul la internet, apropierea unor spații agro-alimentare, pădure, văi de pârâuri și nu zone centrale ale comunei. Așa este, Slătioara este una din localitățile românești solicitată în acest sens. La Primăria vin săptămânal, opresc oameni din capitală, din Craiova, din alte diferite zone ale României și întreabă de case de vânzare sau care ar fi satele unde să se mute ’’, spune Camelia Romcescu, primarul din Slătioara.

Comuna vâlceană este pilot într-un amplu proiect care a debutat în urmă cu doi ani și se pare că este o reușită, printre sătenii noi ai comunei vâlcene se numără publiciști, freelanceri, corporatiști, antreprenori, foarte mulți care practică munca la domiciliu sau din aceia care lucrează o lună la birou și o lună acasă.

Sfaturi pentru cei care se mută la țară

• Dacă nu mergi pe cărările deja prea bătute ale stațiunilor mainstream, traficul și aglomerația nu mai sunt o problemă atât de mare.
• Din ce am văzut prin locurile prin care am fost, internetul nu mai este o provocare. În majoritatea locurilor există posibilitatea să îți aduci net. Pentru siguranța noastră, am avut tot timpul la noi și un router 4G. Există oferte de la toți operatorii de telefonie mobilă de cartele de net (de la câțiva giga până la câteva sute de giga, la prețuri decente).
• O problemă destul de mare sunt locurile de unde să poți lucra pentru mai mult timp. Majoritatea zonelor de relaxare sunt gândite pentru sesiuni mai scurte de lucru și după câteva ore, băncuțele și scaunele tradiționale devin destul de incomode. Noi am rezolvat problema prin spargerea sesiunilor de lucru în bucăți mai scurte, cu pauze mai dese. Am adăugat o pauză mai mare la prânz că, vorba aia, somnul de frumusețe devine obligatoriu de la o vârstă încolo, nu? La final de zi am lucrat tot 7-8 ore, însă răsfirate pe o perioadă mai lungă.
• Aerul curat și liniștea ne-au băgat la somn mult mai devreme decât o făceam în București. Adesea ne-am trezit că pe la 9:30 deja trăgeam pe dreapta. Însă ne-am și trezit la 6-6:30 fără alarmă. Și pe cuvânt că este minunat să îți bei cafeaua și să apuci să lucrezi vreo 2 ore înainte să înceapă să curgă mailurile și Zoom-urile. Plus că e minunată răcoarea de dinaintea orei 10:00.
• Oamenii sunt foarte, dar foarte liniștiți și săritori. Orice ai nevoie vine cineva să te ajute.
• Încă mai găsești mâncare mai puțin prelucrată, făcută fără tot felul de conservanți și potențatori de arome. Mâncarea aici chiar are gust și fără sare și arome adăugate. Aproape uitasem cum e.
• Deși ne era teamă că o să ne scadă productivitatea, efectul a fost invers. Am simțit că odată cu oxigenul, odihna, mâncarea (nu am putea pune degetul pe un singur motiv anume), puterea de concentrare ne-a crescut și am lucrat mai bine, mai productiv și mai eficient.

 

Scriitorul Marius Chivu a început să renoveze casa bunicilor cu gândul s-o transforme în casă de vacanță, dar a ajuns să se mute acolo. Este locuința lui din 2020 încoace. Iar de când locuiește la Slătioara, stilul său de viață e cu totul altfel față de cum era la București, și rutina lui se schimbă în funcție de sezon.

Își petrece mai tot timpul afară, grădinărește și meșterește.

A extins casa veche, a transformat grajdul într-o bibliotecă de 40 de metri pătrați, iar dintr-un fost șopron a făcut o căbănuță de lemn. A reconstituit atelierul de tâmplărie al bunicului său, iar bucătăria de vară e acum un studio. Pentru toate astea a folosit mobilier și decorațiuni salvate din casele vechi din sat, pe care le-a recondiționat singur. A restaurat și tot ce s-a putut din casa în care a copilărit, de la obiecte din lemn și dormeze, până la preșuri și carpetele cusute de bunica sa, pe care le-a expus pe pereți.