Școala românească este pe marginea prăpastiei, în curând acolo va fi aruncată și societatea
Sunt foarte multe cauze care au dus aici – resursa umană, scăderea demografiei, ministrii incapabili, politizarea funcțiilor, corupția transferurilor, vânzarea titularizărilor, goana după cartoane pentru gradații, 20 de modificări legislative. Toate acestea combinate cu multi factori sociali (destrămarea familiilor odată cu migrația unui parinte sau a ambilor la muncă în străinătate), promovarea de către media a unor false modele de parveniți, au condus la marginea prăpastiei educației românești.
Da, bun, avem acele excepții, olimpici internaționali la diferite discipline dar dacă am face o radiografie, am vedea că aceștia sunt 10% într-o clasă și care au părinți implicați în efortul educațional al copiilor plus o mână de profesori care au har pedagocic.
S-a ajuns la o apocalipsă și la o schimbare a raportului elevilor într-o clasă. Dacă acum vreo 30 de ani, o clasă de elevi era cât de cât omogenă, avea o elită de vreo 10%, și tot 10% erau în coada clasamentului, un procent de 80% dintre elevi compuneau zona bună spre medie a celor cu rezultate școlare rezonabile. Adică, după absolvirea unui ciclu școlar, pierderile erau de 10%, dar totuși 90% pătrundeau bine pregătiți în societate sau spre un alt ciclu școlar. Azi, avem elitele de 10% dar contingentul rezonabil se duce spre un maxim 30-40%, lăsând astfel peste 50% dintr-o clasă în bătaia vântului. Asta din cauza unei resurse umane la nivel de dascăli cu foarte mari carențe. Salariile mici din educație care au durat ani buni (nu că azi ar fi prea mari) au trimis în învățământ absolvenții mediocri de studii superioare, fie de la de la stat, fie din privat. Traficul de posturi, spre oraș, tranzacțiile financiare pentru detașări sau transfer/titularizări au permis perforarea calității educației.
Învățământul rural este compromis total. În primul rând profesorii, cu mici excepții nu fac vechime acolo. Orice dascăl de oraș care prinde un post la țară, încă din a doua zi va trage sforile pentru a ajunge la o școală din urban. Demografia în scădere a ajuns la o anomalie greu de demonstrat că ar da rezultate. Învățământ simultan, în aceeași clasă. Adică patru clase învață într-una singură, pe grupuri. Este halucinant și imposibil să crezi că acești copii au vreo șansă pe viitor. Mai ales dacă la materii de bază fac cu tot felul de suplinitori care nu au nimic în comun cu disciplina respetivă. Învățământul rural se prăbușește și am întâlnit mulți primari care sunt nemulțumiți de resursa de pedagogi dar nu au nicio putere în a schimba ceva. Este o resemnare în fața pieirii coerenței sociale.
Dezastrul produs de lipsa unor consilieri școlari, în cazul în care avem peste 150.000 de elevi cu părinți plecați la muncă în străinătate. Această categorie este una foarte vulnerabilă, cu cel mai mare potențial de abandon școlar, ducând la o tragedie. La eșecul unor familii care și-au sacrificat ani buni prezența lângă copii pentru a le asugura un viitor și se întâmplă exact pe dos, copii care părăsesc școala și iau calea străzii, a gang-urilor, anulând, umilind și bătându-și de sacrificiul de mai sus.
Statul român a abandonat de ceva vreme realitatea școlii. Uitând că școala este o etapă unică și strict limitată în timp în dezvoltarea unui om. Altfel spus, odată sărită această etapă, construcția societații pleacă la drum cu mari lipsuri. O școală se face de regulă în intervalul 6-25 de ani. Este timpul alocat formării individului în societate, atunci când creierul acumulează. Este fundamentul. În restul acestui interval sunt excepții. Orice clivaj care apare aici alienează societatea și viitorul.
Mai rău este că dacă până în anii 2000 mai erau în sistem, oameni cu har pedagogic, odată cu pătrunderea primilor mediocri în acest sistem a început malaxorul și ștafeta. Mediocrii din educație au perpetuat noi generații de mediocri. Adică impuritățile au germinat și au provocat cancerul. Acum sunt în metastază. Un profesor care nu știe să folosească o cratimă în scriere va produce 30 de absolvenți fără să utilizeze cratima. Aceștia, la rândul lor, dacă vor reintra în educație, prin Spiru Haret, vor contamina fiecare alți 30 de elevi și tot așa până când va urma explozia acestei progresii geometrice. De aceea să nu ne mirăm când procentele de persoane incapabile vor intra în toate sertarele societății, cu precădere în sistemul public (bugetar) prin diferite căi, de vom ajunge vreodată să ne fie teamă să zburăm cu un avion al unei companii de stat.
Școală este așadar fundamentul pe care se construiește societatea. Dacă această instituție se află pe marginea prăpastiei ea va arunca în haos în viitorul apropiat întreaga societate. De aceea sunt mult mai lesne de îngurgitat teorii conspiraționiste, politicieni care întreabă ce e cu dârele de pe cer, intoleranța, mitologia naționalist medievală, superstițiile tribale, un creștinism în mod debil interpretat, victimologia ca politica de țară și așa mai departe.
Nu știu ce va urma dar dacă nu se pune o barieră acestui noroi educațional care crește, riscăm peste 10 ani să ajungem o națiune plină de retard, cu bande de adolescenți pe stradă, cu multă violență, agresivitate urbană, mame la 13 ani, babe cu deochiuri și adăposturi antiaeriene atunci când zboară pe deasupra noastră curse de linie.
