Schitul Ostrov – ridicat cu 6 metri, pentru a nu fi înghiţit de apele Oltului

Staţiunea Călimăneşti – Căciulata este cunoscută prin izvoarele sale minerale de care auzise şi Napoleon al III-lea al Franţei; de la izvoarele I şi II se alimenta regulat.
Dar nu numai izvoarele medicale minerale dau emblemă acestei aşezări de pe malul Oltului, la ieşirea acestui râu din defileul Cozia. La rândul lor, cele patru mănăstiri aflate la poalele munţilor Cozia reprezintă o destinaţie importantă pentru pelerinii aflaţi doar şi pentru un scurt răstimp pe meleagurile Vâlcii, judeţ etichetat de Mitropolitul Olteniei ca fiind Ierusalimul Românesc.
Biserica dintre ape, cum mai este cunoscută, schitul Ostrov, aflat în Călimăneşti, are, ca act de naştere, documentul emis de cancelaria voievodului Radu cel Mare, la 1500. „Este atestat documentar ca prima mănăstire de maici din Ţara Românească. Ostrovul va fi, pe rând – locaş de rugăciune, loc de surghiun şi penitenţă, incintă ocupată samavolnic, distrusă şi pustiită, teren zguduit de cutremure şi monument istoric deposedat de propriile obiecte de patrimoniu”, după cum precizează Arhiepiscopia Râmnicului.

De ce schitul Ostrov este cunoscut ca biserica dintre ape?

Râul Olt pleacă din Harghita şi undeva, la Turnu Măgurele, în judeţul Teleorman, soseşte la Dunăre. Este al doilea ca mărime din România, traversează jumătate din ţară, cunoaşte munţi, dealuri şi şesuri. Minunea a făcut ca, în dreptul localităţii Călimăneşti – prima aşezare după ce părăseşte Munţii Făgăraşului, Oltul să dea naştere unei insule, singura insulă cunoscută din itinerarul său. Este vorba de insula Ostrov.
Insula are o vechime mai mare decât cea a dacilor, spun localnicii, mărturie au stat, până în anii ’80, arborii seculari, pe care „zece oameni legaţi horă îi cuprindeau”, insula avea povestea ei. Ulterior, a devenit bijuteria staţiunii vâlcene, acolo, schitul dintre ape, ctitoria lui Neagoe Basarab, aduna pelerinii mai ales de 8 septembrie, la Naşterea Maicii Domnului, la hram.

Este un schit de călugăriţe, cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”, şi se află amplasat pe o insulă a lacului de acumulare al hidrocentralei Călimăneşti de pe râul Olt, fiind legat de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod, la o distanţă de 5 km de la halta C.F.R. Călimăneşti-Jiblea.

Biserica este rezidită, între anii 1520-1521, pe locul unei biserici mai vechi, din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina.

S-a sfinţit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se, în prima fază, icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică, şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.

O mare podoabă de arhitectură interioară, care a înfruntat vremurile, este ”tâmpla aurită”, din lemn de tei, care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838, chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Artă al României.

Începând cu secolul al XVI-lea, până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugăriţe. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul, care şi-a luat numele de Teofana.

Drama acestei bijuterii se putea produce în 1980. Oltul a fost ales să fie primul râu din ţară regularizat, începând cu anii ’70, în sensul că statul român a început amenajarea hidroenergetică a întregului curs. Nu mai puţin de 20 de hidrocentrale se află azi, de la Făgăraş şi până la Dunăre, construite.
Încercarea decisivă pentru insulă, dar mai ales pentru mănăstirea Ostrov, a venit în anii 1978 –1981, când amenajarea hidroenergetică Călimăneşti a hotărât clar: Insula şi biserica trebuie demolate! Nu contau nici arborii seculari, nici credincioşii.
Negocierile s-au purtat mult între statul comunist şi Biserica Ortodoxă Română, în căutarea soluţiilor. Atunci, la insistenţele Episcopiei Râmnicului şi ale specialiştilor (foarte mulţi ingineri din cadrul Ministerului Energiei, directori de şantier), Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti a elaborat un proiect de salvare a bisericii, foarte complex în acea vreme, prin ridicarea acesteia cu 6 metri, constituind una dintre cele mai riscante soluţii aplicate în domeniul relocării de monumente şi a doua lucrare de acest gen executată pe teritoriul României.
Ridicarea mănăstirii a început pe 11 august 1981 şi s-a derulat fără incidente majore, astfel încât monumentul a fost salvat, iar lucrarea catalogată drept una dintre cele mai curajoase iniţiative în domeniul restaurării.
Astfel, insula şi mănăstirea există şi astăzi, supraînălţate cu 6 metri. Insula are formă de arcă, este unul din parcurile centrale ale staţiunii, iar mănăstirea de maici – Ostrov, situată în partea de sud, atrage, prin sutele de flori, arbori ornamentali şi linişte, turiştii care sosesc în Vâlcea.
Singura insulă a Oltului este azi o arcă unde Dumnezeu a dorit să aibă o biserică de această dată – biserica dintre ape, prima care s-a înălţat la cer…

Liviu POPESCU