Satul dintre munţi, vecin cu reşedinţa lui Ceauşescu, satul care a generat o staţiune, acum uitat şi părăsit, refuză să moară

Este unul din cele mai frumos aşezate sate din Vâlcea, un sat aflat pe coama unui deal înalt, lângă munţi, ascuns de istorie şi care, spun legendele, ar fi fost de pe vremea romanilor.

Pentru că romanii foloseau pentru confecţionarea arcurilor şi a altor meşteşuguri din lemn, tisa. Un arbore care creştea în păduri întinse aici, la marginea Olăneştiului. De aceea numele satului este Tisa. Un sat care este mai vechi decât staţiunea cu care se învecinează şi de care aparţine administrativ. 

Satul avea acum vreo 200 de ani, aproape 90 de familii, potrivit arhivelor. Un sat pe care nici nemţii nu l-au găsit în timpul ocupaţiei. De fapt satul a fost leagănul populaţiei care a creat jos, pe valea Olăneştiului, actuala staţiune. Sătenii ascunşi în munţi coborau uneori la drumul mare pentru negoţ. Unii şi-au ridicat case sau hanuri pe linia Vlădeşti-Păuşeşti. Ulterior a apărut Olăneştiul sat. De fapt zona familiilor Olănescu, cei care deţineau uriaşe livezi chiar în locul staţiunii.

Tisa a avut un destin ciudat, după anii 50, cu precădere în perioada lui Nicolae Ceauşescu, atunci când aici a fost amenajată pista pentru helicopter. Satul era monitorizat şi cetăţenii urmăriţi de securitate. Pentru că satul se învecina cu domeniul „feudal comunist”. Mai mult, doar un singur indicator discret, la capătul aleii de promenadă indica direcţia şi numele satului. Era un sat interzis turiştilor şi nu trebuia să se ştie de el. Cum nici despre schitul Bradu, aflat tot lângă reşedinţa lui Ceuşescu.

Aşa a beneficiat satul Tisa de prima şosea betonată. Un drum care pornea de la Vila de Protocol până în inima satului. De cele mai multe ori închisă iar oamenii evitau acest drum ca să nu dea nas în nas cu ofiţerii sau trupele de la securitate care patrulau în zonă.

Trebuie spus că satul are o panoramă de vis, fiecare casă este ridicată pe o colină. Mai mult de jumătate sunt acum părăsite, iar în prezent doar 15 familii efectiv mai trăiesc aici. Pentru că drumul de legătură este inaccesibil. iar când plouă este un calvar. Nu se intră cu nimic. Ironia face ca drumul să fie unul judeţean cu indicativul 656.  Drumul este într-o situaţie de nedescris dar, Consiliul Judeţean Vâlcea a declarat că are în vedere reabilitarea acestuia. 

Momentan, amanjarea unor rigole, pietruirea în zonele afectate de ploi, curăţarea vegetaţiei şi, în măsura resurselor financiare, asfaltarea. De altfel, în perimetrul staţiunii se lucrează la turnarea unui covor de asfalt de 2 km, pe acest drum judeţean.

Probabil dat fiind cercul pe care acest drum îl realizează, înconjurând staţiunea, pe viitor s-ar putea gândi un proiect amplu de amenajarea a unei noi zone turistice. Mai ales că actuala staţiune are un grad de construcţie suprasaturat. O astfel de zonă este o comoară şi ar putea deschide Băile Olăneşti pe mai multe axe şi ar desface mult arealul. Turiştii au descoperit acest drum şi spre mirarea mea, am întâlnit mulţi la plimbare în zonă. Dalele de beton au rezistat peste 30 de ani dar pot fi refăcute. Mai ales că drumul pleacă de la capătul aleii de cure balneară şi ajunge în zona lacurilor cu nuferi.

Să sperăm că autorităţile vor avea în vedere readucerea satului Tisa în civilizaţie şi redarea lui în circuit turistic. Există şi un temerar care a ridicat prima pensiune în acest cătun. Sunt multe proprietăţi recent cumpărate în zonă. Oamenii aşteaptă investiţiile ca să poate porni afaceri în turism….

Satul Tisa nu vrea să moară. Vrea să renască şi să facă parte din zona turistică a staţiunii pe care acum 200 de ani, a creat-o.

Liviu POPESCU