Șantierul din Berislăvești (reabilitarea Drumului Județean) dat exemplu în presa argeșană

Adevărul este că drumul la Sălătrucel și Berislăvești începe să prindă contur și odată finalizat va prezenta altfel cele două localități montane cu care se închide Vâlcea la est.

”Se lucrează din plin și se lucrează bine. Drumul va schimba fața localității noastre. Noi ne pregătim pentru turism, pentru că deja bazinul Călimănești este cunoscut pentru stațiuni, munte, balneologie, lăcașe de cult. Berislăveștiul vine și el cu zestrea sa turistică, cu frumoasele sale sate, cu tradițiile. Noi așteptăm noile ghiduri pentru a dezvolta toată comuna și pentru a completa infrastructura de utilități”, spune primarul Nicolae Popescu.

Șantierele Vâlcii, cu precădere cel din Berislăvești a fost dat exemplu de presa argeșană, lăudând investițiile din județul nostru, în detrimentul lipsei de interes a autorităților din județul vecin.

”

Poate că n-aş fi abordat subiectul ăsta, că nu-i doar aici un drum uitat şi de Dumnezeu în Argeş, dacă, spre Schitul Frăsinei, n-aş fi avut ideea să scurtez calea, tăind-o de la Şuici direct spre Călimăneşti, preţ de vreo douăzeci şi ceva de kilometri. Pe un drum pe care altădată, profesor fiind, l-am bătut cu piciorul. Olecuţă de progres tot se vede şi-n bătătura Argeşului, fiindcă s-au turnat circa trei kilometri de asfalt, până la jumătatea satului Enculeşti. Dar de aici încolo, denivelări peste denivelări, şleauri săpate de apă şi de roţi. Se vede clar că-i la marginea judeţului şi nu-i prea pasă nimănui de el.

O cu totul altă faţă are drumul imediat ce treci podul peste o vale, în judeţul Vâlcea. Noi am trecut pe un pod provizoriu, după ce am aşteptat vreo jumătate de oră, timp în care trei utilaje, mai precis o foreză şi două betoniere, refăceau podul rupt de ape. Ca un făcut, de parcă ăştia de la Vâlcea – de la C.J. – ştiau că trece un jurnalist pe aici şi că va bate toba în două judeţe. Da, exact de la hotarul dintre ele şi până la Frăsinei, am tot întâlnit oameni şi utilaje angajate în modernizarea drumurilor. La Berislăveşti, culmea, nu doar asfaltau şi betonau şanţuri, ci făceau şi podeţe de acces la curţile şi grădinile oamenilor. Semn că produce ciment fabrica de la Cimus. N-o să mă credeţi, dar cu excepţia câtorva kilometri de drum european, de la Jiblea la Seaca, până la Schitul Frăsinei toată calea de rulare era un şantier. Şi, dacă nu mă credeţi, l-aş invita pe mai proaspătul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş să-şi facă timp să vadă în ce ritm lucrează „furnicile” pe traseul parcurs de mine la sfârşitul săptămânii trecute. Să vadă, să se convingă şi apoi să răspundă chiar cu mai mult ambâţ provocării vâlcenilor. Măcar pe aceste văi ale plângerilor despre care scriu aici”, spune Mihai Golescu, în ziarul Argeșul