S-au terminat funeraliile Monarhiei, înapoi la Republica noastră cea de toate zilele

Da, a fost o înmormântare ca la carte, cred că este primul lucru pe care România l-a făcut fără cusur şi nimeni nu poate spune că a fost vreo eroare, că a apărut vreun câine maidanez în mulţime, că nu a mers trenul, că un soldat nu a bătut bine pasul de cadenţă, etc. Nici schimburi de replici tăioase politice, nici convuslii pe tema legilor justiţiei, a fost o sâmbătă de tăcere şi, de mai puţin zgomot de fond de facebook.

Concluzia este una singură, am învăţat să ne respectăm istoria iar regele Mihai este o pagină de istorie, aşezată onest şi cu solemnitate în mausoleul şi fizic şi virtual al neamului nostru.

De azi ne reorientăm spre Republica noastră, pentru că, cel puţin zeci de ani de acum înainte asta va fi singura formă pe care România, constituţional, o va cunoaşte, dincolo de emoţiile de moment şi de regretele unui destin şi unui trecut recent pe care nu-l putem schimba. Paradoxal, primul care a înţeles implacabilul istoriei, a fost chiar regele înmormântat ieri.

Depinde acum de noi dacă am ajuns la o maturitate democratică sau dacă vom aborda de azi înainte o altfel de înţelegere a istoriei fără patimă şi fără a intra din nou în convulsii şi în exerciţiile manipulării uneia sau celeilalte părţi. Important este un singur lucru, nu mai avem nevoie să privim mesianic spre inşi relativi, acesta este avantajul primordial al republicii, că nu cere să-ţi faci chip cioplit într-un politician fulgurant care este măturat oricum de timp, de pe scenă. Iliescu a fost mesianic în anii 90, CDR şi Constantinescu au fost mesianicii mijlocului deceniului ultim al secolului XX, Băsescu a fost şi el un mit, precum Iohannis în 2014. Într-o democraţie nu trebuie să existe cohorte de fani ai USL, PNL, Iohannis, PSD. Într-o democraţie normală, totul este relativ şi aflat în subordinea votului nostru.

Aşa cum există deja o axiomă, într-o democraţie normală, doar 50% din populaţia unei ţări decide soarta şi viitorul întregului. Că ne place sau nu, republica se bazează pe direcţiile acestui procent, restul sunt fie neinteresaţi, fie prea exigenţi cu clasa politică şi o condamnă la unison, alţii trăiesc într-o lumea a alienării, etc.

Republica România este formula care ridică şi coboară mituri dar care te trimite pe tine ca individ să te cauţi de propriile resurse şi să cumpăneşti obiectiv realitatea care te înconjoară. Nici Rareş Bogdan şi nici Mihai Gâdea nu sunt apostoli ai viitorului, aşa cum nici PSD sau PNL nu sunt formele ideale pentru care să sacrifici emoţiile tale în certuri interminabile pe net.

Un stat civilizat cu indivizi ancoraţi în realitate manifestă doar atunci când măsurile luate de guvernanţi îi atinge în mod direct şi nu indirect. Crede oare cineva că scandalul pe tema legilor justiţiei a adus sau a redus din voturi uneia din tabere? Cei care au fost anti-PSD şi-au menţinut simpatiile iar simpatizanţii PSD au rămas cu zestrea lor. Cine crede că ţaţa Maria de la Ghioroiu va vota de data asta, în 2020 cu Orban sau cu USR, nemulţumită de Comisia Iordache, trăieşte în altă lume!

De aceea în Republica România, cei care vor să fie o opţiune de vot(partide sau personaje politice) trebuie să construiască de acum înainte. Să cunoască în exact ce anume vrea omul. Fie că e localnic la Ghioroiu, fie că e inginer la gaze, fie că e antreprenor. Niciunul dintre aceştia nu pune preţ pe teoria metafizică a limitelor profesionale a unui procuror. Nu este prioritatea lui. Omul dintr-o comunitate îl va privi cu respect pe cel care construieşte o casă, o gospodărie, o livadă şi nu pe unul care umblă pe străzi strigând în mână, cu o Biblie a Purităţii  şi cheamă oamenii la pocăinţa penalilor. Cu atât mai mult dacă cel care face pe “curatul, cinstitul, moralul” a avut în trecut aspecte imorale din viaţă.

Este o paradigmă clară a cestor zile. Oricâte strigăte pe net ar fi, nu vor exista în pieţele publice 100.000 de protestatari, aşa cum niciodată Dragnea sau Tăriceanu nu vor fi în veci opţiuni de vot pentru mai mult de 10%  dintre alegători.

De aceea, strategiile celor care vor să obţină ceva în 2020, trebuie să se bazeze pe construcţie şi nu pe teorii care coagulează un grup mic de decidenţi. Hai să ne amintim de platforma civică a lui Cioloş. A trecut mai departe de Cărtureşti??? Nu a ajuns nici măcar la Afumaţi sau Leordeni.

Republica România va fi convinsă doar prin maturitate şi nu prin patimă sau discursuri Cristice, să exceleze la statutul de ţară europeană. Şi mai e ceva, dacă am reuşi să învingem ipocrizia, am câştiga mai mult decât în cei 28 de ani scurşi de la acel decembrie sângeros. Ipocrizia, construcţia şi cunoaşterea în realitatea a nevoilor electorului., ingrediente ale dialogului politic.

De exemplu, unul mărunt, dacă PNL ar fi organizat în parteneriat cu oameni de afaceri, în judeţul Vâlcea, toamna asta, 15 centre de depozitare şi vânzare la preţ decent a lemnelor de foc pentru nevoiaşii din mediul rural, ar fi avut o rată de cunoştere şi de apreciere  a partidului (chiar şi fără mediatizare în presă) de mii de ori mai mare decât redistribuirile din Republica, cu iz intelectual, ale unui Giosan…

Încheind de unde am început, însuşi regele Mihai şi-a construit un nume prin construcţie şi prin conciliere. Nu şi-a condamnat adversarii, nu a sărit în istericale critice, dimpotrivă a fost un ambasador de execelenţă al României în anii 2000, în toate cancelariile occidentului, chiar şi când la Bucureşti premier a fost Năstase şi ulterior Tăriceanu iar la Cotroceni era Iliescu şi ulterior Băsescu.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *