Runcu Vâlcii sau cum se vede Râmnicul din Loja lui Dumnezeu

La Runcu, celebrul Atlas a ţinut pe umeri cerul. Nu cerul muntelui, ci cerul Râmnicului.  Dacă Râmnicu Vâlcea avea nevoie de un cer minunat deasupra, atunci a ales ca acesta să fie Runcu.

În acest final de toamnă, pe culmea umerilor lui Atlas, crizantemele celei mai frumoase margini de Râmnic se pregătesc de albul curat al Zânei Iarnă. Dacă te plimbi printre frunzele uscate de nuc şi simţi, încă, în nări, aroma de cimbrişor, atunci eşti la Runcu, loja Râmnicului.

A realizat vreodată cineva că Runcu este ca un balcon în care ieşi dimineaţa, savurezi o cafea, priveşti trandafirii, uzi iarba şi admiri panorama oraşului de mai jos? Da, Runcu e loja spectacolului grandios pe care îl aşază, la picioare, natura. Te-ai îndrăgostit de Runcu? Nu, nu încă?

Atunci urcă în maşină şi, de la Fedeleşoiu, ai făcut dreapta şi te apuci pieptiş de urcat pe tărâmul de basm de pe malul stâng al Oltului. Întâi treci pădurea de aramă, apoi pe cea de argint şi, la final, pădurea de aur.

Ai ajuns la porţile cerului Vâlcii de mijloc. Şi intri. Ai dat la o parte cortina şi priveşti frumosul loc al Runcului. De departe, e zona care se pretează la orice – cartier rezidenţial al Râmnicului, complex turistic, spaţiu ecologic, sat de vacanţă, loc de poezie, tabără de pictură, tabără de teatru, tabără pentru copii, aer curat, merii cei mai mari. La Runcu ai să vrei să dormi pe o căpiţă de fân, să stai aşa până dimineaţa.

primar runcuSau nu, acum, în prag de iarnă, poate că la Runcu vrei să stai într-o casă mare, veche, cu soba încinsă, cu umbra focului pe tavan, cu pisica dormind leneşă pe pătură, cu călindarul care se apropie de sfârşit, îngălbenit, pe perete…

De aceea, la Runcu, în loja Râmnicului, mintea ta se întoarce mereu la frumosul copilului din noi.

Nu mă înşel dacă spun, din nou, că turismul de gală doar într-o lojă poate fi făcut. Iar de acolo, de sus, sincer, Oltul poate fi văzut zâmbind atunci când intră pe sub Malul Alb. Ne oprim din povestea noastră,  dar o continuă Maria Dina:

„Am uitat să spunem că aici animalele sunt aceleaşi, mirosul laptelui proaspăt, al cepii când o scoţi din pământ, al măcrişului, mămăliga aburindă, smântâna, toate sunt naturale, sunt aşa cum le-a plămădit mâna omului şi a lui Dumnezeu”, spune primăriţa de Runcu.

Cobori prin cele trei păduri înapoi spre Râmnic, dar inima ta a rămas acolo, blocată într-un noiembrie cu stropi de soare…

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *