Rudele din curtea pandemiei, la marginea unui spitalul de Covid

stau lângă gard. Unii pe bancă. Toţi au mască. Unul o are sub bărbie, mânâncă un croissant. Privesc în gol. I-am văzut şi ieri. Azi m-am decis să vorbesc, să îio ascult.

Sunt rude. Copii, frate, un cumnat, mătuşa. E şi Titel.

E din Târgovişte. Si-a luat aici chirie pentru o săptămână. Mama lui din comuna V. este adusă de 3 zile. Simptome puternice. „Nu are comorbidităţi. Dar se simte rău. Am sperat iniţial că vom sta acasă. Nu e foarte grav. Eu lucrez la Iaşi. Mama stă singură. Au adus-o aici. nici nu am văzut-o. De fapt nu am văzut.-o din mai. Nici acum nu am voie să o văd. Vorbim la telefon însă. E grav? Da, e foarte grav. De ieri e foarte naşpa. Nu au intubat-o dar respiră foarte greu”

Ceilalţi stau şi ascultă. Acum două zile a murit cineva. O femeie. Nepoatele ei stătuseră în fiecare zi. A rămas fiica femeii în spital. Este bine. are simptome medii. Nepoatele au plâns. Uneia i s.a făcut rău. E în secţie. „Nu şi.a revenit din şoc. Cică femeia era sănătoasă, nu avea comborbiditităţi, cum se spune”

Vin ambulanţe. ies ambulalanţe. Pe lângă corturi sunt tot felul de pacienţi. Unul nervos strigă, aşteaptă de ieri dimineaţă să poată fi internat şi nu i-a venit rezultatul. Vrea la urologie. Undeva pe pe bucată de beton stă o femeie abătută. „Cred că azi va muri. Bunicul. E din Argeş. Nu ştiu de unde a luat virusul. În Argeş e prăpăd. La noi pe stradă în oraşul T. cred că sunt 100 de cazuri. Are diabet. Trei operaţii şi e cu tensiunea varză. Mama şi un unchi sunt internaţi şi ei. Dar nu aici. Sunt bine”

Oamenii ceilalţi nu se apropie de ei, rudele. Se uită câte unii mai de departe spre acest grup. grupul de rude ai Covizilor. Rudele scăpate de boală, ei se înţeleg însă.

Asistente fumează o ţigară într-un colţ al spitalului. Una e brunetă şi foarte agitată. Celalaltă are ceva şi în cap şi un halat mare pe ea. Vorbesc că azi vor aduce 10. De aici, din zonă, 10 dar mai vin şi din alte judeţe.

Pentru rude e dramatic. Rudele de departe. Cele din casă sunt internate la grămadă. Rudele din afară primesc un telefon de la tată, mamă sau soră. „Sunt pozitiv”. Şi apoi începe dezastrul, Nu ai voie să-l vezi, nu ai voie să-l întâlneşti. Iţi face cu mâna de pe geam.

„Tuşeşte îngrozitor, aşa cum fac cei mici când au tuse măgărească”

Ieri a fost unul eliberat. Dar a venit o maşină să-l ia, pentru că taxiurile refuză să ia un externat. Sănătos. „dacă mai are virusul în stare latentă?”.

Grupul s-a mărit. cred că sunt vreo 9 rude acum. Unul vine de la uşa spitalului unde i-a dat infirmierei un pachet. Pentru verişoara. E cea care tuşeşte tare, ca o tuse măgărească..

„Li se confiscă telefoanele?” aşa am auzit. „Draci. Nu e adevărat. Au telefoane. Au tot ce le trebuie. Primesc mâncarea în sufertaş. Frati-mio e nervos. nu e aşa grav dar nu credea că se va îmbolnăvi. E cam gras dar nu are probleme”

O ambulanţă intră cu sirenele pornite. Nu. Nu aduce Covizi.

La două străzi de spital e o terasă, a unei patiserii. Trei sferturi de la mese nu au mască. „Îţi spun eu, o să ajungem la 1000 de cazuri să ne dea ăştia bani de la UE. După o să scadă. Dacă ne dau ăştia canci!”, zice unul. tinând copilul pe genunchi. Nici el şi nici copilul nu poartă mască. ¤ adolescente, una poarta masca, dar la înceheietura mâinii.

La ora 13 a venit jurnalul. Am trecut de 1000. Avem şi vreo 17 decese. E doar începutul. Mi-e milă de medici dar şi de ei, de cei de la terasă.

Cei 17 decedaţi vor fi înmormântaţi fără să fie văzuti de rude. Rudele de fapt nu i-au văzut de mult. Au primit un telefon. De la acel telefon nu a mai durat mult 2 săptămâni sau 2 zile….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *