Românul nu merge la spital. Nu are educația controlului și a investigației periodice

Ce ne-a arătat Covidul?

Printre altele, faptul că poporul român este unul bolnav. Unul cu comorbiditități. Că orice virus, nu mortal, pune în acțiune, un întreg complex de factori și ucide. Că un român de la 60 de ani în sus, are de toate. Toate bolile posibile. Că un diabet, o hipertensiune, orice boală poate ucide în combinație cu acest virus viral.

Că românul pensionar supurează pe toate părțile. Că rar vezi un român la 80 de ani, făcând jogging, în trening, umblând de mână cu soția pe malul Mării Adriatice, bucurându-se de o pensie sănătoasă. Românul de la 50 de ani umblă cu o geantă plină de medicamente. De cap, de inimă, de ficat, de stomac, de plămâni, de orice. E plin de răni pe interior, încât acest virus care a dictat mersul lumii în ultimii doi ani, face masacru în norodul nostru.

Cum s-a ajuns aici?

Românul nu merge la spital. Nu are educația controlului și a investigației periodice. Românul nu știe că organismul uman este precum orice angrenaj care necesită revizii, investigații periodice. Nu avem educația sanitară. Românul ajunge la spital, de regulă după 50 de ani, când vreo durere acută îl scoate afară din casă. Și atunci are mai multe șocuri – descoperă bilă, cancere, tumori, descoperă ”prea târziu”, ce putea descoperi dacă mergea periodic la un control.

Dacă un român ar merge măcar după 40 de ani, periodic la un control, odată la 3 ani, ar afla dacă în interior germinează vreo boală. Atunci ar fi primit indicații despre cum să-și continue viața, cum să muncească, ce să ridice, cât să bea, cât să fumeze, ce să mănânce. Câte lemne să taie acasă, dacă mai poate sta pe schele, dacă mai poate da cu sapa, în arșită, pe un pogon de porumb.

Dar românul nu o face. În România nu există o politică/modă a asigurărilor de viață. Dacă ar exista acest lucru, asiguratorul l-ar trimite obligatoriu la o control medical, pentru a-i face un calcul la contribuția pentru poliță.

Angajatorul nu are niciun interes să-și trimită angajații la un control. Câți tineri care lucrează la spălătorie, uzi din cap până în picioare 8 ore zilnic, sunt trimiși de angajator la un control medical perioadic? Deși există o lege care obligă firmele la o astfel de treabă, aceasta se face formal. Chiar și eu am făcut chestia asta. Mi s-a luat tensiunea, m-au pus să mă uit la panoul cu litere și cred că am făcut o audiogramă. Asta a fost consultul medical. Am semnat niște fișe și gata. Eram sănătos tun.

Nu greșesc dacă spun că majoritatea companiilor asta fac. O chestie de formă. Nu știu câți români își fac periodic un set de analize și investigații amănunțite, periodice, după 40 de ani. Nu există această educație. Această responsabilitate. Românul așa cum spus, se duce după 50 de ani la un spital și atunci află nenorocirile care sunt prin el. I se dă un pumn de medicamente, cu care trebuie să trăiască definitiv. Sau e operat prea târziu însă, pentru o boală, o operație care, în cel mai fericit caz, rezolvă parțial o problemă dar, slăbește organismul definitiv.

Și atunci când vine o pandemie, îl pune la pământ. Aflu că de Covid au picat grămadă de cunoștințe, pe care le știam sănătoase, puternice. Era doar aparent. Majoritatea lor avea boli pe care abia când au intrat pe patul de ATI, au fost din păcate, diagnosticate.

Controlul periodic, setul de analize complete, investigațiile profunde, ecografe, tomografe, sânge, glicemie, etc, făcut încă de la 40 de ani, ar putea salva femei de tot felul de cancere de col (câte femei din mediul rural își fac un control ginecologic periodic?), bărbați de prostate, alte tipuri de boli mortale, ar putea identifica tumori sau ce nu mai funcționează. Ar implica apoi un traiect de viață sănătos. În fine, numai la noi la români, există exprimarea, ”odată ce ai intrat prima dată pe poarta spitalui, deja devine un mod de viață”. Pentru că așa e. Odată ce ajungi după 50-60 de ani, prima dată la un spital, afli toate hemoragiile care sunt pe dinăuntru. Și începi să le repari. Din păcate, fără succes.

Ce e de făcut? Românii nu vor avea nicidoată o educație sanitară, pentru că asta ține de o viață normală, de o educație civică și școlară. De o moștenire genetic a responsabilității, care la noi lipsesc, toate, cu desăvârșire. Nu avem nici educați civică, nici școlară, nici responsabilitate.

Care e soluția? S-a încercat prin 2008, cred, în timpul lui Eugen Nicolăescu, o acțiune de masă. S-au dat niște vouchere pentru toți românii, pentru a se face analize, parcă. Ei, cam așa ceva trebuie făcut.

Trebuie o lege, o reglementare, la nivel național, ca toți românii, să fie obligați, odată la trei ani, sau mă rog defalcat pe vârste, o perioada mai largă până în 35, mai scurtă după 35 de ani și mult mai redusă, după 55, da, să fie obligați să-și facă un set de analize și investigații medicale complete. Pe banii statului.

Această lege să fie aplicată 100 de ani de aici înainte, până când noile generații o vor face voluntar, ca pe o cutumă. Ca pe o regulă autoimpusă. Iar angajatorii să țină cont de aceste analize ale propriilor angajați, medicul de familie să aibă la dispoziție acest set, aceste fișe periodice ale pacienților.

Asta este singura soluție de a avea o națiune sănătoasă, care să nu se curețe, rapid, după 65 de ani, masacrată de un virus viral, care nu e mortal dar, la noi, în combinație și celelalte boli dar și cu un retard cultural, ne aruncă pe primele locuri ale mortalității în lume.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *