România va avea, începând cu acest an, 7 miliardari în dolari în topul Forbes Internațional

Analizând cu atenție topul Forbes, am observat că din cei 2.700 de miliardari ai lumii, doar 7% mai provin din industrie, într-o scădere dramatică față de 65%, cât erau acum 30 de ani, atunci când mi-am început cariera!

Industria este o breaslă grea, care cere multă muncă, dedicație și perseverență, iar de multe ori nu merită efortul! Dacă ar fi să îmi compar munca, atunci aceasta a fost echivalentă cu cea a altor 100 de colegi din acest top, la un loc! De ce? Pentru că producția industrială este o aventură plină de obstacole, riscuri și variabile, dar recunosc că eu am ales această provocare, pentru că mi se potrivește!

Nu aș recomanda-o însă noii generații, despre care știm cu toții că nu mai are răbdarea și înțelepciunea noastră. Ei își trăiesc propriul vis. Cel mai remarcabil aspect al acestei fabuloase poziționări este faptul că eu am ajuns aici doar prin propriile mele forțe și eforturi! Și sunt, așa cum se intitula Henry Kissinger – „Self-Made Man”, iar aceasta induce o emoție „irespirabilă” (la fel cum am trăit „fără aer” în ascensiunea de pe Aconcagua, pe 1 decembrie, când am arborat tricolorul și steagul Chimcomplex la aproape 7.000 m)!

Mi-aș dori să fiu un model pentru noua generație de antreprenori români, un model care arată că se poate, chiar dacă întreaga lume e debusolată! Să mai adaug că în România, o astfel de realizare este de neconceput de către 99% dintre concetățeni? Aceia care cred că este imposibil fără să fi avut pile, informații sau pe cineva în spate? Ei bine, am ajuns aici pentru că sunt din cei 1%, și trebuie să mulțumesc celei care mi-a ținut mereu spatele – adică soției! (Ea a fost în spatele meu, nu mai căutați!) Nimic nu ar fi fost posibil fără ea!

Cine are ochi de văzut, să vadă, iar cine nu, să tacă! Revin, puterea unui antreprenor nu constă în cifrele din conturi, proprietăți sau în clasamentul Forbes, ci în abilitatea de a transforma visurile în realitate, chiar și atunci când acestea par a fi imposibile!

 

Și mai constă în a fi normal, iar prin normal înțeleg ceea ce mă diferențiază de majoritatea celor din acest top: – Nu am și nu am avut șofer sau bodyguard niciodată. – Nu am avion și nici iaht. – Am stat în chirie până la 48 de ani. – Nu am case de vacanțe nici în țară și nici în străinătate. – Am o familie mare, cu 8 copii! Iar familia nu este o chestiune de resurse, ci de asumare!

Închei prin a vă transmite și vouă entuziasmul meu prin care vreau să fac industria chimică românească să vibreze în Europa și sper să pot convinge cât mai mulți tineri că munca este cea mai bună metodă de a savura viața! Nimic mai mult! Azi îmi închei un ciclu, un vis, pentru că am ajuns ceea ce mi-am dorit: să devin cel mai mare industriaș al României, depășindu-l chiar și pe marele Malaxa din perioada interbelică! Și vă întreb – cui predau ștafeta? Voi ce visuri aveți? „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Iisus)

Ștefan Vuza – Chimcomplex