România „traficului de influenţă” este în lumea a III-a; statele civilizate au Legea Lobby-ului

Într-o zi, am sunat un politician vâlcean care, din întâmplare, mi-este şi amic şi l-am rugat să-mi recomande un service auto bun, pentru că era urgent să-mi schimb motoraşul de la ştergătoarele de parbriz. Reacţia lui m-a blocat. Mai că nu m-a înjurat. „Eşti nebun să-mi ceri asta prin telefon???” Eram complet contrariat de această panică.

Atunci am realizat că suntem o ţară în care infracţiunile de trafic de influenţă, abuzul în serviciu de orice tip, lucruri pe care le facem cu toţii, sunt pedepsite otova sau, în cel mai nefericit caz, sunt undeva înregistrate şi folosite pe post de motiv de şantaj, stând… „în şpec”.

În România nu poţi ruga un senator, un deputat, tu, companie privată, tu, primărie, nu poţi insista pe lângă un ministru să deblocheze o situaţie, pentru că… devine trafic de influenţă. Dacă eşti primărie şi vrei să afli dacă preşedintele de judeţ poate debloca o situaţie, dacă poate asigura o intermediere într-un caz, dacă vrei ca preşedintele de judeţ, deputatul sau senatorul să insiste pe lângă minister să finanţeze reabilitarea unui drum judeţean, naţional, dacă, de exemplu, primarii riverani Drumului Naţional 67B cer unui parlamentar să meargă la CNAIR şi să spună că e musai să fie finanţat înainte de altele, acest drum capital pentru 4 judeţe, … da, toate astea intră sub incidenţa traficului de influenţă şi imediat te ia în colimator DNA şi s-a dus dracului totul.

Nu contează bunele intenţii, nu contează că de aceste servicii beneficiază comunitatea sau cel puţin 100.000 de indivizi, tu trebuie că ai un interes ascuns. Sigur ai o firmă prietenă, un văr de gradul 7, un frate vitreg sau o soacră cu bani care aşteaptă la cotitură să beneficieze de această acţiune. S-a ajuns până acolo încât, dacă vrei ca o firmă posibil câştigătoare a unui proiect de infrastructură să lucreze cu angajaţi de la tine din localitate şi spui asta public, în media sau cui nu trebuie, ai făcut trafic de influenţă. Aaa, sigur ai interese să angajezi tu cunoscuţi, să iei cumva o şpagă de intermediere, de plasare pe piaţa muncii!

În România, legea traficului de influenţă e sfântă, precum şi cea a abuzului în serviciu de orice natură. Este metoda prin care sunt ţinuţi în şah toţi politicienii. Dacă în România firmele pomicole private din Vâlcea, de exemplu, ar finanţa campania electorală a unui deputat, cerându-i acestuia ca, odată ales, să reglementeze, în cazul legii agricole, anumite norme care ţin de pomicultură, este Caz Penal, Corupţie şi arestare pe loc. În restul lumii civilizate, în niciun caz. Pentru că acolo este Legea Lobby-ului, unde există firme intermediare care trăiesc din aşa ceva, care asta fac, strâng fonduri, se luptă pentru legi. Dacă la noi vreun candidat la parlamentare ar strânge fonduri de campanie de la firme din industria extractivă cu garanţia că va lupta pentru această lege, odată ajuns în parlament, la el în judeţ e corupţie clară. (Exemplu: dacă parlamentarii vâlceni ar fi fost finanţaţi în campania electorală de USG, Oltchim, CET pentru se lupta ulterior pentru zăcământul de calcar de la Bistriţa, erau azi arestaţi cu toţii!) În restul lumii nu e aşa. Dimpotrivă, cel puţin în SUA, congresmenii sunt aleşi tocmai pentru că sunt direcţionaţi/dedicaţi pentru o ramură economică. Iar alegătorii din statul respectiv ştiu clar în ce investesc, atunci când pun votul. Acolo, un manager, directorul unei companii nu se sfieşte să anunţe public că va vota cu candidatul X!

Noi suntem în lumea a III-a, a statului justiţiar, poliţienesc, unde telefonul ţi-e ascultat, unde campania electorală o faci doar cu banii tăi din buzunar, unde primarul nu are voie să fie un om de afaceri, de parcă la primărie nu ar urma să ajungă primul gospodar al satului, ci ultimul asistat social.

Suntem doar o ţară unde formal resetăm un mod normal de gândi, înlocuindu-l cu o utopie, cu o formă de justiţie primitivă, de sorginte „robespierristă” şi unde te paşte ghilotina DNA-ului şi dacă îndrumi un ziarist la un anume service auto pentru a monta ştergătoare.

În România statului primitiv poliţienesc este ilegal, imoral şi nedrept să îi laşi cititorului de cablu 2 lei în plus la factură şi înseamnă corupţie dacă îi ceri preşedintelui de CJ să insiste pe lângă Ministerul Dezvoltării să aibă prioritate un dosar de apă şi canal pe un drum care urmează să se toarne asfalt.

Mai trist este că şi un astfel de material va fi taxat, de „justiţiarii de mucava” de pe reţele de socializare, drept un pro-bono pentru corupţie şi nu pentru normalitate.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *