România intră în Valul 1 al pandemiei când restul lumii se relaxează. Vinovaţi: Guvernul şi cetăţenii

De o săptămână, cifrele furnizate de Grupul de lucru al guvernului sunt alarmannte, cifre care cresc de la zi la zi, mult mai mari decât în perioada situaţiei de urgenţă, cifre care pun România, treptat, pe harta roşie a lumii; o lume care însă, gradual, intră în perioada de relaxare.

Guvernul Orban arată cu degetul spre PSD, spre CCR, spre cetăţenii iresponsabili. Da, aşa e, mare parte din vină o au: românii, care au ajuns să ignore această boală, partidele, care au intrat în jocul electoral… Dar să nu uităm că România a ajuns aici din cauze clare, care îşi au originile la începutul anului 2020,

Când lumea începea să ia în considerare avertismentele din China, când primele puncte roşii apăreau pe glob, România începea anul în logica electorală a alegerilor anticipate. Iohannis apărea la televizor şi vorbea despre partidul toxic, PSD, sondajele dădeau PNL la 47% intenţii de vot. Toată lumea vorbea de anticipate, nimeni de Coronavirus, ba chiar se glumea pe tema asta, chiar la cel mai înalt nivel. .

Nici măcar atunci când Covidul ajunsese în Italia guvernanţii noştri nu se sinchiseau. Au preferat mascarada aia politică cu asumarea alegerilor în 2 tururi, ca să pice guvernul, au optat pentru Cîţu, ca să pice primul guvern. Un joc politicianist, de doi lei, în timp ce Coronavirusul ocupa zona Milano şi Veneţia.

Nici când primul gorjean s-a îmbolnăvit de Covid guvernul nu prea era alertat. Abia când cazurile au început să crească, înainte de a fi învestit cabinetul PNL al lui Cîţu, acesta s-a retras cu cinci minute înainte, şi abia în acel weekend am avut, pe repede înainte, declarată o stare de urgenţă, anunţată de Iohannis luni şi intrată în funcţiune miercuri.

Cam târziu, ce-i drept, Italia bătea mia de cazuri, noi, undeva la 20-30. Dar pe 16 martie România intra în rândul lumii cu starea de urgenţă, însă total nepregătită, fără măşti, fără teste, cu medici care intrau, unii, în spitale, complet descoperiţi (vezi Suceava), cu alţii care fugeau prin concedii.

Dar cel mai nesănătos lucru a fost că România nu făcea teste, ca să ne ajute la o imagine de ansamblu.

În timp ce eram băgaţi la cutie, o ţară carantinată, România făcea, la început, 2.000, apoi 3.000, maximum 4.000 de teste. Asta în timp ce în Franţa, Italia, Spania, numărul testelor depăşea 20.000, până spre 30.000. Germania făcea chiar 60.000 de teste. Normal că atunci când ai lumea închisă în case şi faci 3.000 de teste (cam cât o comună medie din România), cazurile nu sunt prea alarmante. Cel mai mare număr a fost de 500 de infectări undeva, în aprilie, la 4.000 de teste.

Românii au fost ascultători (cu foarte mici excepţii), nu au ieşit de Paşte la biserică, nici de 1 Mai la mare. Dar guvernul se juca cu un număr în continuare redus de teste. Logică electorală? Incapacitate logistică? Mă îndoiesc, în 2 luni, cât a fost starea de urgenţă, puteau echipa laboratoare şi în cel mai mic municipiu din ţară. Mai degrabă logică electorală. Testezi puţin, ai cazuri puţine, nu sperii lumea şi pare că deţii controlul.

În SUA vedeam cozi pe drumuri, la acele teste rapide, bine, nu sunt relevante, dar măcar arătau o tendinţă. În cele din urmă, încheiem starea de urgenţă şi intrăm în alertă, cu 9.000 de teste zilnice. Repet, asta în contextul în care în restul lumii civilizate se făceau zeci de mii de teste pe zi. Iar la noi, normal că numărul cazurilor era redus, când ţara era închisă.

Breşele legislative au fost exploatate masiv de avocatul poporului, duduia de acolo este doar un agent electoral şi partidele aşa-zis în opoziţie au profitat de aceste stângăcii ale guvernului, iar toată starea de urgenţă s-a năruit.

Jocul electoral cu teste puţine al guvernului a trebuit să se termine. Majoritatea judeţelor au deja laboratoare, iar clinicile private fac şi ele testări. Astfel că numărul testelor a început să crească., Românii scoşi din carantină, ameţiti cu cazurile puţine, nu au mai ţinut cont de reguli, de protecţie.

Mai ales că, pe scena politică, preşedintele Iohannis, guvernul şi PSD au intrat în conflictele lor penibile (vezi subiectul cu autonomia ţinutului secuiesc, o petardă populistă), adică pe politicieni nu îi mai interesa pandemia, se întorseseră la ce stiu ei ce este mai bine – miuţa ieftină dâmboviţeană.

Văzând asta, poporul, care fusese disciplinat până atunci, normal că a intrat şi el în relaxare. Renunţare la mască, a dispărut angoasa, chefurile s-au reluat, noi românii nu avem o disciplină saxonă, suntem mai degrabă iresponsabili atunci când pericolul este unul virtual, general sau nu ne afectează în mod direct. Facebook-ul ,cu noianul de tâmpenii conspiraţioniste, a început să se rostogolească, poporul, care nu are discernământ şi visează telenovele şi seriale turceşti pe Kanal D, a început să creadă în conspiraţii mondiale, kabale şi alte nerozii.

Şi iată-ne azi, la ora asta, cu adevărat în criză majoră de pandemie, cu cifre care ajung la 700 de infectări pe zi, cu potenţial de creştere, cu 9.000 de cazuri în spitale, cu secţii ATI ocupate deja aproape la capacitatea maximă. Altfel spus, România intră abia acum în valul 1 al pandemiei. Abia acum începem să avem o percepţie reală a dimensiunilor bolii.

Am văzut cine sunt vinovaţii, dar ce e de făcut?

Din nou stare de urgenţă sau carantinare totală? Exclus! Dacă în martie românii au fost de acord, acum în niciun caz. Să închizi economia, când abia încearcă să-şi revină, ar fi fatal, am intra în faliment ca ţară. Să închizi oamenii în casă, când afară sunt 40 de grade, ar fi sinucidere politică. Să te apuci să critici poporul că este iresponsabil, produci animozităţi electorale.

Atunci? Asumarea greşelii, că ai gestionat prost, legislativ şi prin teste puţine, această criză sanitară şi măcar acum să o faci ca lumea. Cu teste masive zilnic şi cu organe de control care să verifice modul cum se respectă regulile la mare, la munte, în pub-uri, la terase, în magazine, cu amenzi zdravene pentru cei care încalcă regulile. Şi cu speranţa că cifrele reale de 1.000 de infectări pe zi vor speria populaţia şi că aceasta va lua măsuri de protecţie.

Să se înceteze jocul politic ieftin şi partidele să înţeleagă că abia acum România intră, oficial, în pandemia de nivel 1. Cu o logistică de peste 20.000 de teste pe zi, cu măsuri de stingere rapidă a focarelor, cu recomandări clare de izolare a persoanelor vulnerabile.

Categoric, şcoala nu va putea începe normal în septembrie. Şi chiar şi alegerile sunt sub semnul întrebării dacă, în următoarele două luni, cifrele sunt de ordinul miilor pe zi.

Oricum, primele măsuri ar trebui să fie dotarea secţiilor ATI şi mărirea numărului de paturi, precum şi mărirea numărului de teste la 30.000 pe zi. Următoarele trei luni sunt grele. “Italia din martie – mai 2020”. Numai că atunci italieni erau închişi. Românii sunt pe străzi.

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *