România este Ţara “Alchimiştilor”, o ţară în care funcţionarii publici au ajuns milionari în 30 de ani de tranziţie

Periferiile marilor oraşe sunt pline de vile. Au apărut zeci, sute sau mii de astfel de palate, locuinţe de o opulenţă obositoare. Case care se învârt după soare, maşini al căror preţ porneşte de la minimul de 40.000 de euro. O întreagă zonă de miliardari sau milionari în euro.

Ce au în comun aceste proprietăţi? Aparţin slujbaşilor la stat. Indivizi care, în decursul anilor, au ocupat doar demnităţi publice – primari, preşedinţi de consilii judeţene, parlamentari, directori de companii de stat, de regii, secretari de stat, miniştri, directori de ANAF-uri, DGASPC – uri, DSV-uri, ISJ-uri etc. Adică doar în mediul public, niciodată în regim privat.

De cele mai multe ori, domeniile feudale ale acestor “aristocraţi” de stat sunt adevărate castele pe lângă cele ale managerilor din privat.

Asta deşi, oficial, lefurile celor de la stat nu au fost unele de excepţie, au fost salarii reduse, faţă de, să spunem, veniturile managerilor din privat.

Cum de au reuşit aceşti Regi din Domeniul Public să ajungă milionari, să învârtă volanul ultimelor limuzine, muierile lor să poarte genţi de zeci de mii de euro, casele lor să aibă mai multe camere decât o pensiune de 4 margarete?

Prin economie? Hai să nu devenim penibili.

Un singur răspuns este pertinent: prin corupţie. Alchimia care a făcut ca dintr-un slujbaş la stat să ajungă miliardar în doar 30 de ani poartă un singur nume – corupţie. Trafic de influenţă, şpagă, abuz, adică toate tarele partidocraţiei. Aşa au apărut baronii de judeţ, cum i-a denumit presa. Indivizi care erau jupâni la ei în teritoriu, primari sau preşedinţi de CJ, cu o întreagă pleiadă de directoraşi de deconcentrate, au ajuns să aibă adevărate “curţi imperiale”, feude româneşti, furând, extorcând, fraudând banul public, al contribuabilului.

Peste 80% dintre angajaţii la stat, în direcţii sau departamente, au avut obligatoriu firme private, la negru, pe nume de neveste, copii, fraţi, părinţi, unde îşi direcţionau finanţele. Traficul de influenţă, măsluirea de licitaţii, taxele de protecţie percepute de la diferite alte firme care să nu fie controlate, păsuirea unor ilegalităţi – contra cost. Lucrări ascunse, parandărăt-ul luat de la companii loiale, împărţirea banului, devize umflate astronomic, de parcă 1 km de asfalt ar fi turnat pe lună.

De aceea, cele mai râvnite funcţii de stat au fost râvnite de elitele de partid. Nu pentru a face treabă, pentru strategii de dezvoltare, ar fi culmea! Simplu, pentru a te căpătui, pentru a-ţi face zona şi sfera de influenţă, pentru a ajunge la un statut social şi economic de invidat.

De aceea, de 30 de ani, la festivităţi, sărbători, avem o lojă a VIP -urilor din mediul public. Zeii sau Zmeii zilei, o cleptocraţie care nu se amestecă cu masa, cu norodul, cu gloata. Sunt aceşti Mafioţi ai Statului. Oameni care au furat această ţară, mai concret, au furat banii noştri, care nu au mişcat un deget în privat. Au acum aroganţa de a mânca în separee, de a nu fi văzuţi, de a nu se amesteca cu vulgul, au şoferii lor, cu care sunt aduşi precum în lecticile din antichitate.

Aceşti derbedei de lux, nababii, mandarinii care au dirijat domeniul public în 30 de ani  trebuie să dispară. România europeană nu-i mai doreşte, nu mai vrea să vadă aceste specimene, aceşti alchimişti ajunşi prin parvenitism, prin furt, prin oportunism, din păcate, în funcţii cheie ale statului.

Nu au ce căuta lojele cu VIP-uri protejate, de garduri sau de graniţe virtuale, de noi, restul, cei care muncesc. Nu mai avem Vodă, nu mai suntem în era fanariotă, să puneţi ciorbele şi caviarul în cap, acolo unde îi vedeţi, ca pe Zeii Zilei. Sunt doar nişte hoţomani care nu au muncit în viaţa lor o zi, dar v-au furat, în fiecare oră, banii…

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *