România Albă și România Urangutanilor se întâlnesc mai des pe Facebook dar din păcate sunt contemporane și pe stradă
România este o țară extrem de polarizată social și chiar mental. Am mai scris despre acest aspect, numai că o astfel de discrepanță, care la prima vedere nu devine un obstacol, devine foarte dură și obositoare în situații de alegeri, de crize mondiale sau sanitare. Avem astfel o societate extrem de disjunctă, în care dacă am fi cinici antropologi am putea-o divide între homo sapiens și primate. Cu riscul de a primi un feed back violent la această afirmație.
România câștigată sau salvată ocupă din fericire aproape de 50% din zona socială, este o Românie mai puțin vulnerabilă la ditirambe răsuflate, care trăiește în prezent cu proiecții pentru viitor. O România a oamenilor care merg la job, au planuri de casă, de familie, de concedii, își plătesc facturile, sunt oameni ai democrației, au înțeles cum este cu tipul de societate modern, mai mult sau mai puțin. Unii sunt foarte evoluați, alții ceva mai modești dar nici aceștia nu cad în capcane conspiraționiste, nu cred în scenarii de culise. E România Albă, cea care a traversat cele trei decenii, s-a maturizat, s-a călit în toate etapele devenirii ca stat. E România serioasă, onestă, una fără cazier mental. Cuprinde tot sistemul de oameni educați în viață, în școală, în norme, în legi, în raporturile interumane. Este România care trăiește după reguli și că vrea sau nu vrea, sau îi plac sau nu, le înțelege importanța și știe că ordinea și normalitatea rezidă în aceste reguli.
Bun, din păcate, cealaltă Românie, cea Neagră, nu este un pic mai puțin evoluată decât prima. Din păcate, România Neagră este la antipod. Este cea a primatelor pe scara evoluției. Este o societate care pune poze cu tractoare ceapiste, care umple facebook-ul cu nostalgii ceaușiste, cu școli și pionieri, cu munci la ceapeu, cu discoteci pline de generic și azur, 80-iste, cu România bogată care avea aur și cărbune. Cu babe și moși care zâmbesc fericiți la un ceapeu din Belciugatele, mâncând mere sub o plută verde. Este România obscură care țese tot felul de scenarii despre colonia de țară furată de UE, de americani, de extratereștri, de reptilieni. Este România prafului saharian și a pandemiilor aruncate asupra omenirii de către magnați și oculte. A chimicalelor împrăstiate din avioane de globaliști. Este o Românie a piedonilor și a ”firelor”, a zonei care iubește corupții dar îl vrea pe Țepeș. O Românie atât de bolnavă încât se contrazice pe sine. Pentru că această Românie este una nonevoluată, non rațională, la stadiul de primate, de prime bipede care nu înțeleg nimic din ce se petrece în jur. De aceea aceste malformții raționale. Este în schimb foarte agresivă. Care caută motive umorale să-ți dea în cap, să te lovească. Această Românie produce în toate domeniile exponente care să le valideze mesajul. În presă au tot felul de specimene tenebroase și agitate, în politică au șoșoci și simioni. Au funcționari public care cumpără ie chinezească și drapel tricolor. Sunt lemn, nu știu să facă nimic, au parvenit, sunt un fel de ”văcari” de anii 50 care au slujit comunismul sau mineri de anii 90 care au lăsat lămpașul și ranga și folosesc siteurile fake, poze cu daci și ruși, biserici și o inflație de Iisusi. (Cred că Mântuitorul și-ar schimba azi replica aici cu fericiți cei săraci cu duhul).
Este o prăpastie și o mâzgă în care trăiesc precum viermii din rahat, au isterii și reacții exoterme, urât mirositoare.
De regulă, cele două Românii nu se văd. Decât virtual ne intersectăm pe Facebook, moment în care te iei cu mâinile de cap când citești astfel de bazaconii, faci o ironie și treci mai departe. Pe stradă nu îi vezi, sunt bine camuflați în spatele sacoșelor de rafie, deși îți dai seama după urmele lăsate, pe unde trec. Un coș de cumpărături lăsat liber în parcare, la market, punga de chipsuri aruncată pe trotuar, dâra de urină din spatele scării blocului, un pampers aruncat în iarbă. O manea la mașină la stop sau la un vecin, asistată de răgete bovine și alcooline. Un miros strident în autobuz vara. Un ”coaie” strigat în fața magazinului de păcănele. Un pensionar care strigă isteric la tine că ai parcat sub geamul lui. Sunt puține aceste intersecții în spațiul real, mult mai mici decât în virtual dar această Românie există. Și ea are 50% acoperire națională. Și din păcate se înumulțește în bula ei. Nu este adaptabilă și nu acceptă să evolueze. Această Românie Neagră ne urăște, ne-ar ucide, ne-ar trimite în exil. Dacă s-ar instaura o dictatură a lor, ar fi gardienii care ne-ar bate non stop în temnițe. Pentru că nu știm care este cosorul lui Moceanu. Și că știm mai multe cuvinte în limba română.
Ferească Dumnezeu de o astfel de Românie dominantă. Nu e departe de noi, e doar la un click distanță.
Liviu POPESCU
