Roeştii Vâlcii – istoria de la poalele Cotoşmanului

Străjuită de cetăţile dacice de la Cărămizi şi, din culmea Pescenei, de râul Cerna şi de dealurile sudului, la Roeşti se spune că a existat una din cele mai vechi comunităţi de pe acest tărâm al Vâlcii. Pentru că, dacă prin lunca Oltului erau diferite taxe, dijme şi alte forme prin care slujbaşii lui vodă sau boierimea încercau să profite la maximum de micile afaceri ale comercianţilor valahi, pe Valea Cernei, pe sub codrii plini de haiduci, nu prea se încumetau mulţi poteraşi să vină şi, atunci, pe aici se făcea tranzitul.

Se spune că aici, la Roeşti, exista un nucleu puternic de răzvrătiţi, iar sus, în culmea Cotoşmanului, se afla un han mai cunoscut decât hanul Ancuţei al lui Sadoveanu. Era un han unde chiar haiducul Cotoşman era primul client, iar banda lui se ocupa de toate căile de acces dinspre Pesceana, Cernişoara, Lăpuşata sau jos, spre Lădeşti. Era un fel de zonă liberă de comerţ, unde, în timpul fanarioţilor, înfloreau contrabanda, traficul cu arme şi oameni iuţi la mânie.

Roeştiul era, astfel, cea mai protejată comunitate românească, unde s-au putut dezvolta, pe vremuri, cele mai cunoscute meserii – potcovarii, dogarii, curelarii. Se ştie că familia care a apărat, mai multe secole, fortul de pe Cotoşmanu se numea Roescu. De aici, probabil, şi numele localităţii.

Comuna rămâne cu acest nume până aproape de veacul al XX-lea. Ulterior devine Roeşti, iar localitatea începe să ia amploare, devenind una din cele mai dezvoltate cultural comune vâlcene. Aici s-a născut, printre alţii, cunoscutul publicist şi scriitor Dem Theodorescu.

Un alt episod despre roeşteni este consemnat în anii ’60. Localnicii voiau o biserică nouă, numai că regimul comunist a spus… pas, prin vocea prim- secretarului de  raion: „mai bine o şcoală nouă”. Localnicii au fost de acord cu şcoala, dar cu condiţia să o lucreze ei. Regimul comunist a încuviinţat, i-a surâs ideea, nebănuind ce aveau de gând să facă sătenii. Ce s-a întâmplat? Simplu, ziua se lucra la şcoală, însă noaptea se lucra la biserică. Faptul bun este că primarul din acea vreme a fost de partea sătenilor şi nimeni nu a suflat o vorbă. Cele două obiective au fost terminate în aceeaşi perioadă. Regimul a rămas şocat, dar nu a vrut să dărâme biserica. Primarul însă a fost demis şi trimis în Bărăgan.

În prezent, Roeştiul se poate lăuda ca având unul din cele mai moderne sisteme de “guvernare” locală, fiind printre localităţile cu proiecte europene eligibile şi implementate. Roeştiul devine un fel de capitală a dealurilor de mijloc ale Vâlcii, are străzi asfaltate, apă şi canalizare. Dar şi multe proiecte pe care Gheorghe Drăghici le-a realizat din fonduri proprii.

„Regula este să ştii să drămuieşti banii şi, atunci când îi cheltuieşti eficient şi judicios, o să vezi că sunt suficienţi pentru mai multe lucrări. Vreau să spun că multe din micile proiecte de infrastructură le-am realizat din veniturile proprii”, spune edilul din Roeşti.

Urmează, poate, unul din cele mai interesante proiecte de viitor pentru comuna Roeşti, un proiect turistic, care să valorifice potenţialul dealurilor din apropiere, istoria dacică, povestea haiducilor de pe Cotoşmanu, dar şi Valea Cernei şi a Cernişoarei.

Mihai IONESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *