Revoluţia gazelor naturale sau cum repopulăm şi industrializăm comunele din România

Ca orice român cu fiţe, în urmă cu 10 ani, am vrut să părăsesc agitaţia urbană pentru a mă muta în rural, să abandonez apartamentul de bloc, unde mă despart 15 cm de vecini, pentru bucata mea de iarbă, trandafiri şi cu o distanţă rezonabilă faţă de restul locuinţelor.

Când am achiziţionat terenul habar nu aveam că dintre toate utilităţile aferente, una era fundamental decisivă pentru orăşeanul mutat la ţară. Era acolo apă, curent, drumul era în calcul pentru a fi asfaltat dar….şi gazele naturale. Reţeaua era în faţa porţii şi nu am acordat importanţă, atunci, când nici măcar construcţia nu era concretă.

Dar gazele naturale, azi, pot spune că sunt decisive, sunt o coordonată fără de care nu aş putea să locuiesc aici. Ideea de confort, uşurinţa cu care poţi încălzi o locuinţă în timpul iernii (de la un buton), eliminarea efortului care implică achiziţionarea de lemne (sportul naţional la români care începe în luna iunie şi se termină în octombrie), un preţ rezonabil, toate aceste aduc o concluzie certă: Gazele naturale sunt utilitatea de care toţi avem nevoie, în satul românesc.

Asta m-a determinat să mă uit peste o statistică demografică a Vâlcii. Surpriză: Localităţile racordate la gaze naturale, mă refer la comune, toate au fie un plus ca populaţie, fie sunt echilibrate, nu au hemoragii sociale. Dimpotrivă, cei care sunt plecaţi în afară, familii cu o medie de 40 de ani au investit în casa părintească şi au racordat-o la gaze.

Am extins analiza mea asupra Ardealului. Şi aici am avut cea mai mare supriză. Zonele rurale din Transilvania, racordate în procent de peste 60% la gaze naturale şi asta nu de ieri de azi, ci de înainte de 1989, au o pierderea foarte mică de populaţie. Mai mult, aceste comune sunt industrializate.

Pentru că în afară de avantajul pe persoană fizică, gazele naturale înseamnă stimulent pentru mica industrie. Atât în procesul de producţie, cât şi încălzirea unor hale unde se lucrează, gazele sunt apriori, o necesitate. Aşadar, dintre toate utilităţile care stau la baza confortului şi dezvoltării economiei unei societăţi, gazele naturale sunt fundamentale. Poate cu excepţia zonele prea montane, unde lemnul este mai uşor de achiziţionat şi are costuri reduse deşi, pentru o industrie locală, cred că şi acolo, gazele naturale ar fi mult mai de dorit.

În fine, la 30 de ani, de la 1989, în cele din urmă, se pare că România a înţeles şi ea, acest aspect. Iar dacă privim la noile proiecte depuse pe diferite programe de primăriile din Vâlcea şi sunt convins că şi la nivel naţional, toate sunt focusate pe gazele naturale. Putem vorbi, fără să exagerăm de o revoluţie a gazelor naturale. O schimbare care va reseta ţara asta şi va redeştepta zonele rurale, în speranţa că nu va fi prea târziu.

Da, e clar, populaţia vârstnică poate nu va fi receptivă la această utilitate, judecând prin prisma costurilor de racordare dar, să nu uităm că harta biologică la ţară s-a schimbat mult. Există deja o ponderea a familiilor mature (35-45 ani) care fie lucrează în ţară, fie în afară şi care sunt dispuse şi solicită această utilitate. Există investitori care doresc să extindă procesul economic de la ferma primară spre o industrie de procesare și care, implicit au nevoie de gaze naturale.

Introducerea gazele naturale, într-o ţară, unde doar 25% din localităţi dispun în prezent de această utilitate poate redesena social şi economic o ţară, mai ales că vorbim de o resursă, de care România dispune complet, fiind a doua din Europa, la acest capitol.

Aşa că dă-i guvernantului mintea de pe urmă şi în speranţa că nu e doar un proiect teoretic, din această toamnă se deschid finanţările pentru această uriaşă investiţie la scară naţională.

Şi este un proces de durată care odată demarat nu va trebui oprit. Orice guvernare care va poposi la Palatul Victoria trebuie să se ţină de acest proces care va schimba complet harta ţării. Aşa cum spus, comparativ, localităţile cu gaze naturale au o populaţie stabilă sau chiar în creştere, au agenţi economici mici din zona industrială, această constatare poate fi generalizată la scară.

În judeţul Vâlcea, 70 de proiecte depuse pe FDI, din zona rurală, înseamnă gaze naturale. De felicitat aceşti primari care au înţeles avantajele pe termen lung al uneia din cele mai importante investiţii în infrastructură.

În  momentul când fiecare zonă rurală va avea gaze, apă, canal, asfalt şi curent, România intră într-un nou ciclu economic. Ce păcat că, pentru asta, a trebuit să pierdem 30 de ani.

Liviu POPESCU