Revoluţia de catifea şi A Treia Românie!

Revoluţia de catifea a început aseară în România, pentru că este o revoluţie şi, totodată, încheierea unui ciclu care nu trebuia să existe, un ciclu al manipulării de sorginte prea est – est-europeană.

Pe scurt, în anul 2012, pe fondul unor politici de austeritate şi al unei aroganţe extrem de inoportune, pe care PDL le practica încă din 2010, România a intrat într-un haos semi-oriental.

Ce s-a întâmplat? Traian Băsescu, îmbătat de o luptă câştigată la mustaţă (sau dubios!) în 2009, efectiv trece la  sfidarea şi intimidarea românilor, jucând rolul de mascul alfa. Gestul este de a forţa nota printr-un Emil Boc, desemnat premier, deşi acelaşi Boc fusese demis prin moţiune, cu doar două luni în urmă. Gestul este sfidător, dar mamelucii de parlamentari, care abia aveau şi ei un an de „căpătuială”, îl acceptă pe acest Boc. Apare şi UNPR, o strânsură de ocazie, care se lipeşte de turul pantalonilor lui Băsescu.

Judecând retrospectiv, Băsescu abordează un real-politik, un fel de „Who’s the Man!”, care adânceşte o frustrare în rândul adversarilor politici, dar şi al poporului. Vrăjit de această forţă a funcţiei, alege o o politică de austeritate, fără un banal consult cu nimeni, doar el le ştia pe toate. Băsescu se bazează pe sprijin extern, semănând mai degrabă cu un dictator de dreapta din ţările latino-americane, sprijinit de americani, ca nu cumva PSD-ul pseudo-comunist să ia puterea. Băsescu forţează nota, din ce în ce mai luat de val, şi crede că el deţine adevărul absolut. Ce urmează? O regrupare pe partea opusă – Antena3 şi cele două partide, PNL şi PSD, profită de criza economică şi trec la un discurs populist. Încep un război masiv şi o manipulare a poporului. De o parte, un Băsescu care se consideră Marele Inspirat, Marele reformator, şi, de cealaltă parte, un USL care se doreşte partidul celor mulţi şi amărâţi. În 2012, Antena3 intervine în acest joc şi lansează luna de proteste firave, de 500 de indivizi, care pierd vremea pe la Piaţa Universităţii. Puciul reuşeşte, partidul de buzunar al lui Băsescu iese de la guvernare, UNPR-ul lui Oprea schimbă stăpânul, iar  Ponta devine premier. Se încearcă inclusiv demiterea lui Băsescu, dar a „treia Românie” nu e convinsă să iasă la vot. România Uselistă vine la referendum, România fanatică Băsescu stă acasă, dar categoria dreptei raţionale şi elegante refuză ambele tabere.  La fel se întâmplă şi la alegerile generale din 2012, când România Uselistă, manevrată bine de Antena3, participă la un vot organic, dând României cel mai corupt partid. A treia România refuză din nou votul, pentru că nu se regăseşte, nici acum, pe nicio parte. Urmează doi ani strâmbi, de binom Băsescu-Ponta şi de o inspiraţie a PNL, de a ieşi din schema populistă USL, lăsând în urmă pe frustraţii lui Tăriceanu.

Apărea la rampă Iohannis, primul element care reuşeşte să coaguleze energia celei de a treia Românii. Care, însă, se trezeşte abia în turul al II-lea. Această Românie pro-europeană, dar nu prin declaraţii, ci prin activitate (job în mediul privat, salarii de peste 2000 de lei), după două săptămâni de la alegeri, intră din nou în tăcere, dezamăgită că votul său nu a însemnat nimic.

Dar moartea a 32 de tineri şi posibila dublare a acestui număr trezesc România a treia, de tot, din letargie, în toată ţara. Sunt două zile de revoltă morală, o revoluţie efectivă, care va reuşi să închidă ciclul Antenei3, inaugurat în 2010. Vinovaţi pentru acest ciclu: Traian Băsescu, USL şi Antena3. A treia Românie refuză categoric cele trei itemuri. Singurul tolerat, pentru moment, este Iohannis, care, dacă nu va muta inspirat în următoarele două zile, va fi măturat de această Românie.

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *