Reportaj cu țara-n gât. Un eveniment frumos umbrit de prea mult pupat în dos!
Azi s-a întâmplat în Vâlcea un eveniment de importanță națională. Conacul Bălceștilor, acolo unde a copilărit și se pare că a trăit o perioadă bună de timp, Nicolae Bălcescu a fost restaurat.
Nicolae Bălcescu este unul dintre personajele cheie ale anului 1848, anul crucial al României. Este nașterea Proto-României moderne și este momentul în care se închide și în România ca în tot estul Europei, Evul Mediu. De aici lucrurile vor lua o întorsătură extraordinară – 1859, 1864 și 1877 date care arată că în doar 4 decenii, România recuperează imens din retardul social în care trăiesem secole bune. Inclusiv limba! Revoluția burgheză națională din Țara Românească este punctul zero al acestei transformări. Nu putea fi făcut decât de o elită cu studii în capitalele europene și care vor ansambla o întreagă mișcare, chiar dacă învinsă pe termen scurt, va câștiga pe termen lung modernitatea acestei țari.
De aceea Nicolae Bălcescu este poate primul mare om politic din această parte de țară, primul român de anvergură și care are legături directe cu Vâlcea. Județul nostru care este foarte activ în acel an revoluționar.
În fine asta e un intro al unei după amiezi de noiembrie, în care cu puțină cu răceală de început în nas am vrut să revăd acest mic palat gotic-brâncovenesc de la 20 km distanță de Râmnic. Trebuie spuns că Uniunea Europeană a dat României 4 milioane de euro pentru a conserva și valorifica această bijuterie de patrimoniu național. Aviz celor care cultivă o politică prin care spun că Uniunea ne anulează identitatea. Nu, Uniunea ne păstrează valorile naționale, mai ales cele care au modernizat România. Revoluția română vine în 1848, în Franța fusese la 1789, în Anglia 1640.
Revenind la eveniment, organizat de Consiliul Județean, totul a fost bine până la un punct. Evident că mă râcâia să întreb niscai oficialități despre Nicolae Bălcescu sau revoluția de la 1848, dar figură ”inocentă și modestă” a prefectului m-a determinat să mă abțin. Așa că am urmărit un cuplu de pisoi care se zbenguiau pe alei. Ne-am așezat ca la nuntă, pe o latură ei, Greii Zilei, pe partea asta, noi, mujicii. Așa că am putut să admir lejer această materie organică frumos creionată care ne ocupă funcțiile de conducere. Am sperat că domnul președinte a transmis preoților să scurteze mult din refren, se pare că așa a făcut. Era frig și de regulă aceste slujbe o dau în plicitis și amorțeală. Pisoii se urcaseră prin copaci, neluând în seamă Aminul preoețesc.
Ne-am retras înăuntru, eu am fumat o țigară sub pomul pe care scria că e loc de fumat. Și am știut că sunt compromis. Răceala începe să se instaureze în capilare. Apoi am intrat și zece minute chiar au fost ok. Un clip care a descris lucrările de restaurare, foarte bine montat, povești despre Bălcescu și masonerie. Bun, dacă se oprea aici, ar fi fost minunat.
Numai că, începe melodrama, patetismul, lascivitatea, servilismul care ne arată cât de înapoiată este provincia latină Vâlcea. În afara primarului Landor Moșteanu, toți cei care au luat cuvântul s-au întrecut în laude nu la Nicolae Bălcescu sau la istoria acestui județ. Ci la Constantin Rădulescu. Ode, omagii, pupături în dos. Emoții, premii, distincții, toți i-au oferit o medalie, o decorație. Simțeam că mă sufoc de atât prostie. Până și constructorul care a realizat ceva frumos a venit cu o diplomă pentru Constantin Rădulescu. Pur și simpu se modela un baron, îl aranjau, îl ornau. Un servilism prostesc, inspidid care a distrus tot evenimentul. Noroc că nu au vorbit mai mulți, că dacă se nimereau și din alaiul administrativ, ar fi continuat această logoree care a anulat montajul video de excepție și a stricat decorul acela de veac XIX.
Nașpa. Mi-au stat în gât gogoșile alea din foaier și am asteptat să plec. Gândindu-mă la evoluția societății românești. de la 1848 încoace.
Bălcescu se ridicase la luptă împotriva medievalismului de palat, unde vodă era pupat în cur de curteni, iar vodă chiar dacă era român pupa și el opinca sultanului. Bălcescu se ridicase la luptă pentru egalitate, demnitate, freternitate, idealurile revoluțiilor burgheze, progresiste pentru acea perioadă. Din păcate, la noi, în sânge este ideea de omagia pe vodă sau baronul, că deh, locul călduț de la curte trebuie plătit cu buze groase și cărnoase.
Liviu POPESCU
