Reperul „Bolojan” sau disperarea unei țări care a ramas fără valori, fără moralitate, fara onestitate
„Momentul Bolojan”
Vă imaginati în ce moment de disperare este societatea noastră? Momentul Bolojan spune altceva și este un semnal pentru toți politicienii.
Ilie Bolojan nu e tocmai cel mai bun premier, ba as putea sa punctez o serie de nerealizari și mai ales faptul ca majoritatea masurilor luate de el au lovit clasa de mijloc și micii antreprenori.
Și atunci?
Ce anume ii face fix pe aceștia sa facă zid în jurul lui Ilie Bolojan? Sindromul Stockholm?
Vorbim de categoria sociala cea mai educată, cea mai responsabila, vectorul de civilizatie în România. Aceasta categorie s-a transformat în scut în fata lui Ilie Bolojan. De ce? Au înnebunit românii marilor orașe?
Onestitatea. Fostul primar de Oradea a transmis altceva. Cocoșat cum e, spân, nefiind deloc un Brad Pitt, Bolojan a transmis integritate. Dincolo de rahaturile alea inventate de un ziarist penal, cu camioanele, Bolojan a apărut după 30 de ani de baroniade, corupții, smecherii, balcanisme, fusaraie, a apărut Onest. Nu e bogat, nu are Lamborghini, nu are vila pe Valea Prahovei, nu are milioane de euro, are chiar un ceas modest la mana, nu se intoleste în haine de mega firme.
Bolojan i-a cucerit pe aceia cu asta. Cu simplitatea și integritatea. Nu este teatral, este firesc.
Probabil ca asa e, cum spun mulți. E încăpățânat, e obsesiv compulsiv în a face singur lucrurile, nu comunica, nu e de echipa dar oamenii au văzut asta. După Ciolacu, Ponta, Năstase, Iohannis, după toți barosanii care s-au perindat în politica românească, a apărut nenea asta. Mai de „stanga” asa ca aspect, auster, corect, franciscan, încât oamenii au trecut peste minusurile financiare ale guvernării și au sărit sa-l apere.
Nu, nu Bolojan e simbol, e disperarea unei societăți satule de toți smecherii, barosanii, bogații, parveniții României. L-au găsit pe Ilie și îl apără. În contrast cu cocalarul parvenit de Manda care plânge de grija săracilor.
Nu știu cum se va termina acest conflict. Dacă Bolojan va fi sacrificat pentru „stabilitate” dar un lucru e cert. Românii vor corectitudine și simplitate. Chiar dacă este imperfecțiune în exercițiul funcției. Bolojan este departe de a fi un premier bun (se simte în buzunar) dar lumea ii trece cu vederea asta, ii găsește scuze pentru ca este perceput ca un om bun, ca o victimă în acest carusel.
S-ar putea ca asta sa fie piatra filozofala a politicii. Ca fix acest gen de politicieni sa fie căutați de români. Nu unii fără job în ultimii 10 ani, cu case conspirative in Viena și Mogoșoaia și 7 badiguarji la poarta.
