Regatul vinului nobil de Orleşti, la Vâlcea, este aşezat pe portativul toamnei

Marele Mircea Vodă a lăsat Ţării Româneşti un frumos colţ de rai.

Oreştiul

Un  frumos destin şi un poem adus viei nobile este localitatea din 2018 cea mai bună infrastructură din judeţ, spunem asta referindu-ne la toate străzile comunei. La Orleşti există apă, există canal, există un complex cultural realizat din fonduri proprii, avem trotuare, un iluminat modern, un centru civic urban, investii private atât în industrie cât şi în piscicultură,  edilul Constantin Cârstina spune că de acum înainte localitatea va trece la o nouă etapă, aceea de a compune pesiagistic farmecul sudului şi al viticulturii.

Intarea în Orleşti se face pe un bulevard care are pe mijloc un spaţiu verde unde ca o regină a acestei regiuni, tronează via nobilă.

Aşadar dacă ar fi să oferim un premiu pentru cea mai aranjată localitate rurală din Vâlcea, Orleştiul ar fi de departe desemnată cea mai cochetă aşezare a judeţului, unde nivelul de trai, bunăstarea localităţii, confortul localnicilor este unul care ar primi punctaj maxim.

Dacă am privi radiografic zona unde Orleştiul are geografia la picioare, este chiar punctul verde al axei Drăgăşaniului, locul unde via vorbeşte cu pădurea şi fiecare din cele două entităţi îşi împart civilizat şi armonios regatele. Via se aşterne ca o mare la Orleşti lângă continentul pădure. Iar printre vii se află casele, poate cele mai frumoase din această margine de Olt.

În Orlesti sunt peste 130 de hectare de vie nobilă. Aici se cultivă soiurile de Fetească Regală,  Sauvignon, Crâmpoşie şi Tămâioasă. Fiecare casă are o cramă şi aici se ştie că vinul de Orleşti este cel mai bun la petreceri, la mese, devenind un brand. Pe vremuri aici era zona Căsoaielor, acele magazii în pământ unde se ţinea vinul…

De pe vârful dealului din Orleştii Vâlcii se vede marginea de est a judeţului. Am putea să ne imaginăm  o punte virtuală, semnul pe care zeii străvechi sau Dumnezeul de azi l-au desemnat pentru regatul viei nobile.

E toamnă de octombrie la Orleşti, jos în beciurile boiereşti, vinul se agită, vorbeşte, sare, se zvârcole ca duhul din lampa lui Aladin, este captiv acolo între pereţii de sticlă, smuls din inima bobului fermecat. Este vinul nobil al Orleştiului pe care nimeni nu a reuşit veodată să-l îmblânzească.

Toamna se închide cu brumă spre dimineţi şi chiar dacă moare frunza şi se aşteaptă un noimembrie nesuferit, temperatura de acolo dintre pereţii de sticlă creşte odată cu tumultul vinului. Rozaliu, alb sau roşu, prizonierul regal este aici, de dinaintea Orleştiului şi va mai rămâne multe milenii de acum încolo.

Liviu POPESCU