Războiul din Ucraina a scos la iveală o Românie plină de analfabeți funcțional, agramați și idioți utili

De șapte luni, Facebook-ul a devenit un vernisaj absolut unic, o formulă reușită care a definitivat exact ceea ce începuse pandemia. Să scoată la suprafață reziduurile acestei societăți, o întreagă galerie de români care în ciuda celor 8 clase terminate sau a lispei elementare de bacalaureat sau cu o privată făcută pe șest, oferă lecții de geopolitică, strategii militare, cunosc hărțile Daciei Mari, ale României feudale sau ale României interbelice.
Deși probabil cărțile de istorie au fost o raritate în bibliotecile personale (asta în cazul în care au existat), acești români au abandonat lupta cu vaccinurile lui Gates și au trecut la lupta cu NATO, Ursula, cu Biden, apărându-și sub o ipocrită lozincă a suvernismului, interesul patriotic, sprijinind în postări, o retorică a Moscovei, mieroasă și inofensivă aparent (in esentă coruptia, bancanismul, șmecheria, descurcăreala). O Narațiune care se potrivește de minune cu teoriile din fața blocului privind străinii care au închis IMGB, FAUR, Oltchim și fabrica de strunguri din Țăndărei. Lipsa unor procese coerente de raționalizare au făcut pe românul care știe orice, oricând și oricum, să uite conducerea românească a acestor coloși industriali care a furat până la zeama fierului beton fabricile pe care le-au condus. Șperțul și șpaga cu care s-a copilărit timp de 30 de ani, în România, patriotică și națională.
Atunci când istoria a fost predată de filmele lui Sergiu Nicolaescu, în care voievozii români au fost hiperbolizați și regizați astfel încât să pară mai ceva ca împărații apusului, când ilegaliștii erau băieții buni, mai pricepuți decât partizanii francezi, normal că imaginea este complet distorsionată iar școala a fost un factor prea brutal care a intervenit în educația de masă, realizată la cinema și pe stradă.
Mai rău este că în România Educată a lui Iohannis, Băsescu și Iliescu au pătruns ca dascăli, primele promoții de analfabeți funcțional, pe un salariu mic dar cert și care au pervertit generații de elevi care, odată ce au pătruns în societate au dinamitat toate sistemele de valori de a ajuns ca unui Jador să i se pară foarte firesc să cânte manele pe scena Filarmonicii, iar o nuntă de politician extremist, să fie difuzată ca pe finala Champions League, non stop la un canal tv.
De aceea, războiul lui Putin este tratat de românul de mai sus ca pe o luptă de independeță a Moscovei de sub jugul globalist care șterge religii și identități. Asta deși banii europeni au renovat doar în România zeci de biserici și mănăstiri, drumuri care duc la lăcașe de cult, școli și laboratoare de limbă română, biblioteci și cărți de promovare.
Nu, Putin este un apărător al lumii de esență care se luptă cu societatea LGTB și de moravuri îndoielnice, cu o Europă impură, asta în condițiile în care cecenii musulmani și recruți din Dagestan și zona mongoloidă, compun contingenete zeturilor rusești.
România a fost un stat mic pe harta lumii și chiar și înainte de a funcționa ca stat modern, cele trei principate au fost mai mereu sub o vasalitate sau alta, necontând vreodată în geopolitica lumii mari. Un complex care vine masiv din urmă și care a permis unui comunism sovietic să se așeze mult mai lesne într-o țară agrară cu 80% analfabetism în anii 50. Un comunism care a reușit perfect să educe generații până în 1989, cultivând mituri, fantezii și utopii, oferind pe piață români care în metafizicile simțirii se consideră mai presus decât orice altă națiune dar națiunea noastră mesianică este furată și împiedicată să se afirme.
Este foarte ușor să-l prinzi pe derbedeul fără bacaluareat și să-i promiți o lume în care el ar putea dicta și ar putea zdrobi pe cel cu școală, ochelari și barbă. Să profiți de emoția unei mame de român plecat la muncă la sparanghel, promițându-i renașterea Mintiei și a Oltchimului cu directori români, naționaliști și patrioți care scot aur românesc din pământ românesc și apoi vor conduce lumea.
Aceasta este România care și-ar dori un lider ca Putin, care în mentalul lor colectiv se apropie de imaginea lui Vlad Țepeș (regizat de Sergiu Nicolaescu), idealizând de fapt portretului unui ins, în realitate, corupt, autoritar, egoist, hoț și păstrător al unuia din cele mai medievale imperii, rămase încă în viață. Putin este de fapt iconoclastul baronului local di politica și administrația locală din România, cel care îți dă și un loc de muncă la stat și o pomană și un ajutor social și îți plătește și facturile, aruncând cu bani de pe geamul limuzinei care demarează în trombă pe străzile găurite, pline de praf sau noroi. Un don Semaca (in contextul filmelor lui Nicolaescu) protector al prostilor, analfabeților, agramaților cu pretenții…
Liviu POPESCU