Razboi in Ucraina: rezumat 13.07. ora 05.20

Rezumatul de noapte (13.07 ora 05.20):

– Donbas. Axa Izium. rușii au continuat să încerce atacuri pentru preluarea rutei către Sloviansk, fără succes. Cel mai probabil au depășit 100 de atacuri punctuale de la începutul ofensivei spre Sloviansk, de acum aproape 2 luni, eficacitatea acestor atacuri fiind infimă, iar cele din ultimele 24 de ore au fost respinse de armata Ukr.

– Donbas. Frontul Bakhmut-Siversk. rușii continuă înaintarea din două direcții, Popasna (sud-est) și Lysychansk (est) către Bakhmut. S-au apropiat la câțiva km și bombardează nediscriminat cu artilerie suburbiile orașului.

– Axa sud. Herson. Armata Ukr a continuat înaintarea la vest de oraș și în nord-estul orașului. În același timp continuă pregătirile pentru o contraofensivă majoră cu scopul de a recuceri orașul.

– Încă 7 depozite de muniție rusești au fost distruse de armata Ukr doar în ultimele 24 de ore:

3 în Donetsk Oblast: Petrovskyi, Kirovskyi, Leninskyi
2 în Herson: Charivne village, Nova Kakhovka
1 în Melitopol
1 în Lugansk

– Polonia. Cel puțin încă 10 obuziere autopropulsate Krab au fost transferate în Ucraina.

—-
Aș putea să continui să discut despre HIMARS și despre războiul asimetric purtat de ucraineni în acest moment care le produce mari probleme rușilor. Însă:

L-am ascultat pe James Vasquez în seara asta și l-am auzit pentru prima dată de când îl urmăresc, plângând. Pentru cine nu-l știe, voi pune 2 filmulețe cu el, pentru a vă da seama despre cine este vorba, fiind o vedetă pe twitter, voluntar american care a luptat 3 luni în Ucraina și care se întoarce peste 2 săptămâni. L-am auzit povestind ceva cutremurător:

James Vasquez este un tip mare. Un tip feroce, experimentat, dintr-o bucată, un om pe care nu ai vrea să-l ai ca inamic în fața ta. Învățat cu lucrurile grele. A povestit despre următorul lucru: într-o localitate unde el a luptat, după ce alături de colegii din Legiunea Internațională Ucraineană, a venit la el un tată, cu fetița lui de 10 ani. Evident că i-a mulțumit pentru ceea ce face și i-a explicat (probabil cu ajutorul unui translator) un lucru înfiorător: cum fetița lui, în timpul ocupației rusești a fost violată pe rând de soldații ruși în fața tatălui ei, care era obligat să privească toată oroarea sub amenințarea armei. Închideți ochii pentru o secundă, mai ales dacă sunteți părinți și imaginați-vă, doar pentru o secundă că vi s-ar fi întâmplat vouă.

Îmi este mie greu să scriu aceste rânduri după ce l-am auzit pe Vasquez. Nu-mi pot imagina prin ceea ce a acel tată. Iar despre fetiță, nu am cuvinte să descriu ceea ce îmi trece prin minte, ce furie și ce durere am simțit ascultând povestea. Apoi a Vasquez a explicat cum aceste orori s-au întâmplat în mod repetat în localitățile eliberate din zona Kiev, unde el a luptat în primele luni de război.

Am considerat să împărtășesc cu voi ceea ce eu am auzit și consider credibil, pentru că dincolo de mișcările de pe câmpul de luptă, armament, emoție pozitivă legată de M777 sau HIMARS și pierderi de vieți omenești care sunt contorizate ca număr, cred că este important ca brutalitatea acestei invazii rusești să fie cunoscută în cea mai mare profunzime. Aș putea să regret că poate v-am trezit sentimente negative, însă consider că este necesar să înțelegem aceste orori pentru a nu lăsa nicio urmă de îndoială legată de cine-i agresorul, cine e victima și de ce este importantă empatia, susținerea acestui popor (care da, la rândul lui este imperfect, la fel ca poporul nostru sau ca oricare altul) și de ce este important să combatem putiniștii, auriștii și toți cei care relativizează răul.

Cred că astfel de orori povestite sunt menite să nu lase nicio urmă de îndoială asupra unei realități cu care oameni ca noi se confruntă și alături de care noi, ca societate vestică, trebuie să fim alături. De la cetățeni la lideri politici. Și cred că ele ar trebui să ajungă cât mai departe, la cât mai multă lume.

Vă las o poză cu James Vasquez (sursa foto e chiar el, de pe contul de twitter), ca să vedeți despre cine este cel care a aflat și care a plâns relatând această poveste, la luni de zile după ce a aflat de ea. Iar în primul comentariu voi lăsa și link-ul către twitter space-ul unde a vorbit, pentru cei care vor să-l audă.

Ucraina trebuie să câștige!

Slava Ukraini!

Radu Hossu