Râul celor 1000 de cascade şi unul dintre cele mai frumoase canioane se află în Vâlcea

Este cel mai spectaculos traseu de munte, foarte dificil, nu se recomandă decât celor care cunosc şi simt muntele, dar oferă un minunat peisaj pe care greu îl poţi regăsi în alt colţ al României.

Cheile Cheii pe numele scurt sau Brâna Caprelor, este locul unde doar vulturii se încumetă să zboare, caprele negre să se adape, un loc unde râul înnebuneşte pur şi simplu, are o culoare albastră verzuie cum doar râurile din Dinarici o au. Canionul desface sufletul, pregătindu-l să intre în spaţiul lui Dumnezeu.

Suntem în Parcul Naţional Buila Vânturariţa, acest Yellowstone de România, un munte cu colţi care mărgineşte cu ziduri înalte de cetate, fortificaţiile Căpăţânii, este garda montană din estul acestui masiv, un munte care se vede din toate colţurile judeţului, impunător, demn şi aflat aici, de dinainte de lumea cunoscută.

După ce mergi pe drumul monahal al celor mai frumoase mănăstiri din această parte de România, ne referim, la Sărăcineşti, Ieze, Pahomi şi Pătrunsa, ajungi în căldarea Cheii, acolo, unde am scris că ne aşteaptă cabana lui Ionuţ, o poveste de Vamă Veche, numai că aflată în paradisul montan al judeţului.

Ori de aici, ori de mai jos de tunel începe acest frumos canion al Cheii. Un canion nebun, un drum care merge paralel cu râul, pe creastă şi pe stânci, prin grote şi pe sub blocuri masive de piatră puse de atlanţi. Râul urlă pe lângă tine, aruncat în sute de cascade, lovidn năprasnic peretele drept, tăiat perfect, lipit unul de altul, încât poţi să te sprijini, în ambii versanţi. Şi acvilele se spune că ating cu vârful aripilor acest canion de poveste.

Râul coboară din treaptă în treaptă, oferind adevărate terme în aer liber. De parcă aici, au stat îngerii înainte de facerea lumii şi s-au zbenguit între cascade. Aici este poarta stelară, locul prin care Universul şi-a pus sigiliul unic. În Canionul Cheii.

” La intersectia celor doua poteci incepe alt tip de traseu, coborare pe grohotis instabil in care facem teste de echilibristica. Ne lasam din ce in ce mai mult in chei, relieful devenind si mai interesant. Este o zona buna de studiu in care poti gasi pesteri, chei, lapiezuri formatiuni specifice reliefului calcaros. Usor, usor ajungem la nivelul apei, zona ce trebuie depasita pe lespezii alunecosi desprinsi din peretii calcarosi al cheilor modelati de agentii interni sau externi. Greu ne dam duși din acest loc, dinamica relieful da un aspect admirabil, fotografiam tot ce era in preajma noastră, micile cascade ne atrag si ne conving sa coboram pana la ele. Fac un slow motion cu apa curgând in cascada printre stâncile masive ale cheilor. Traseul de surprinde mereu, pe unde te astepti mai putin pe acolo trebuie sa te strecori. La un moment dat traseul trece pe sub o stanca, ce ne starneste imaginatia, pozandu-ne cu ea si cum am vrea sa o ridicam. Din acest loc nu mai aveam mult, in 10 – 15 minute trebuia sa fim la cabana Dupa ce am jubilat printre stancile mari prabusite haotic sosim la cabana aflata intr-un colt de rai. Aventura noastra pe una dintre cele mai frumoase brane se incheie. Traseul spectaculos, pe alocuri palpitant, ne-a oferit ceea ce cautam, peisaje frumoase, relaxare si putina miscare. .”https://www.exploregis.ro/jurnal-de-calatorii/explorand-muntii-builavanturarita/suspans-pe-brana-caprelor/

Am cules fragmentele unui temerar care descrie frumuseţea acestui superb traseu. Un canion care începe la nici zece minute de cabana Cheia.

La un moment dat, râul intră cu totul în munte şi iese mai încolo. Legenda spune că numele original era Recea, apa Cheii, fiind la fel de rece şi în miezul verii.

Mai trebuie spus că în miez de iunie, aici sus, înfloresc florile şi arbuştii primăverii. Socu, păpădia iar corcoduşele sunt verzi şi acrişoare.

Ce ar însemna ca acest canion să intre în regim turistic naţional, să fie amenajat, ca oric turist să poată vedea îndeaproape una dintre minunile Vâlcii.

Poate drumul spre Cabana Cheia ar trebui reabilitat, poate că Vâlcea ar putea deveni nu doar un judeţ de tranzit turistic şi o destinaţie turistică, una elegantă, una de bun gust.

Parcul Naţional Buila Vânturariţa este cel mai mic din România dar este printre cele mai frumoase, cele mai complete şi care poate atrage mii de vizitatori anuali. Cum ar fi să existe în zona Pahomie, o parcare mare iar de aici, turiştii să fie luaţi în sistem safari şi duşi oragnizat în acest parc. Respectând toate regulile naturii. Poate că se va gândi cineva la acest lucru. Poate că drumul spre Pahomie va intra complet în program de asfaltare dacă tot e drum judeţean.

Pentru că Pahomie este o meteoră, printre puţine meteore din România.

În concluzie, de 7 ani străbat zi de zi acest judeţ şi pot afirma atât, dacă ne.am aşeza toţi la masă şi am gândi o strategie pentru Vâlcea, judeţul nostru ar putea trăi din turism. Şi deloc rău.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *