Râmnicu Vâlcea, la limita tranziției dinspre oraș industrial de secol XX, la pol urban european de sec XXI

Râmnicu Vâlcea trebuie să facă un pas. Un pas care poate suna ca un upgrade necesar, un fel de progres spre o altă etapă de construcție social-urbană. La nivelul clasic, municipiul nostru și-a atins limitele.

Este la această oră un oraș nici sărac nici bogat, nici mare nici mic, nici superdezvoltat nici subdezvoltat. Este undeva la limita unei tranziții foarte importante. De la oraș la concept. Până acum a atins punctele clasice ale antropologiei sociale, urbanistice, el trebuie să treacă într-o nouă etapă. Să devină un centru, din municipiu să se trasforme în municipalitate. Într-un reper educațional, sanitar, economic, agremental. Să devină mai mult decât o reședință de județ în stil administrativ, să devină o capitală de județ, de microregiune. Să-și dezvolte o nouă etapă, să devină un loc cu spitale bune regionale, să facă un pas chiar spre spitale clinice universitare, să dezvolte un cluster de educație universitară, să gândească posibilitatea unui aeroport, a unor centuri noi, bulevarde noi, să valorifice economic, social, urban, raza de 20 de km de jur împrejur.

Să delimiteze zone de birouri, să dezvolte un alt tip de abordare. Să atragă prin evenimente culturale, să obțină calitate în bunurile și serviciile oferite.

Și are premisele pentru o astfel de dezvoltare. Autostrada Sibiu – Pitești va trece, fie la 18 km (DN 73C), fie la 10 km (DX Tigveni – Râmnicu Vâlcea) de municipiu. Are în apropiere trei comune mari, care s-au înscris economic pe o turnantă națională, care absorb forța de muncă (Budești, Mihăești, Bujoreni), are spațiu de poziționare ca centru metropolitan în areal turistic.

Așadar, Râmnicu Vâlcea poate să facă un salt. Spre a deveni magnet. Pentru asta e nevoie de o strategie, dar și de strategi, de o consultanță bună, care să transforme acest oraș într-un pol european urbanistic. Și o clasă politică cu viziune, cu o abordare algoritmică spre un nou etaj de dezvoltare antropo-urbană. Râmnicu Vâlcea este acum dilatat fix în lățimea lui pentru care a fost creionat în 1968, când a redevenit reședință de județ. Dar, acum, suntem într-o nouă eră de dezvoltare și trebuie regândit. Prin terminale noi de transporturi, printr-o viziune a căii ferate, prin valorificarea punctele de capăt. Colonie Nuci, Goranu, Fețeni, Bujoreni, Căzănești.

O regândire o transportului urban extins, construirea efectivă a unei conurbații Râmnic – Ocne, valorificarea întregii zone pe o rază de 20 km de jur împrejur. Altfel, orașul se va sufoca în periferii dezvoltate. Deja se vede un dezechilibru social masiv, în timp ce zona centrală, la ore de seară e pustie, zona Dem Rădulescu este vie și dinamică, trebuie regândit chiar și partea de firme, de birouri și de ce nu partea de centru. Și trebuie remarcată zona universitară care este obligatoriu să fie pornită.

Râmnicul trebuie, așadar, să devină un concept. Nu mai este orașul dormitor al industriașilor din anii 80, aduși de la țară, din comune colectivizate.

Oricum, clasa mijlocie părăsește orașul pentru o casă în suburbii. Asta este tendința, de aceea orașul se va adresa populației tinere și adolescentine. În acest sens trebuie să combine o viitoare zonă corporatistă ”office” cu o zonă de educație și foarte mult entertaiment. Parcuri, dar nu doar în sensul unei promenade verzi, ci (ciclism, natație, aventură)

În această etapă se află orașul nostru. Dacă nu avem o viziune clară despre viitor, municipiul poate face implozie și periferiile să devină polul de dezvoltare. Vezi cazul Budești care se află într-o etapă foarte interesantă, la limita rural – urban, o dinamică începută acum nici zece ani. Și care se dezvoltă păstrând proporțiile, mai repede decât municipiul.

În acest moment Râmnicu Vâlcea necesită o foarte bună analiză, o consultanță și un ghid de transformare dintr-un oraș de secol XX, într-un pol urban european de secol XXI.

Liviu POPESCU