Râmnicu Vâlcea – cetate medievală sau doar simplu oraş – târg?
Agerpres
Municipiul Râmnicu Vâlcea este tema unei controverse istorice privind statutul său în timp, existând două variante susţinute de istorici, unii afirmând că oraşul a fost cetate, în timp ce altă teorie afirmă că oraşul a fost doar târg, nod al axei comerciale care lega Ardealul de Ţara Românească.
Controversa are la bază vatra oraşului, unde se regăsesc ziduri tip cetate, cu arhitectură medievală, de aici existând mai multe puncte de vedere, mulţi oameni de cultură promovând ideea că oraşul a fost iniţial o cetate, încă din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Emblema de cetate la care au contribuit oamenii de cultură din cadrul Forumului Cultural al Râmnicului se regăseşte chiar şi pe stema oraşului, aleasă în anii 2000, unde oraşul este reprezentat prin ziduri medievale, spunându-se că în hrisovul emis de Mircea cel Bătrân în 1388, Râmnicu apare menţionat ca „oraş al domniei mele”, deci nu târg, ci oraş domnesc, similar unei cetăţi. Edilii Râmnicului din ultimii 15 ani, Sorin Zamfirescu, Mircia Gutău şi Romeo Rădulescu au susţinut astfel că stema municipiului Râmnicu Vâlcea respectă un adevăr istoric, municipiul este la bază cetate domnească şi chiar dacă zidurile în formă medievală din centrul oraşului au o istorie relativ recentă, de o sută de ani, aceste fortificaţii au fost înălţate în locul unde a fost iniţial cetatea Râmnicului.
Râmnicul primeşte astfel numele de oraş cetate, iar în documentele scrise ulterior apare sub această formă, zidurile din centrului oraşului fiind revendicate ca fiind ruinele Curţii Domneşti ale lui Mircea cel Bătrân. Din anul 2000 toate evenimentele culturale care s-au succedat în centrul oraşului, au avut o coordonată medievală – lupte cavalereşti, parade de epocă, festivaluri de muzică etc.
De cealaltă parte, însă, sunt istorici care susţin că Râmnicu Vâlcea a fost un târg şi nu o cetate medievală, iar fortificaţiile din centrul oraşului, chiar dacă au o formă medievală, ele au fost ridicate doar pentru a stabiliza solul micii coline din zonă sau doar pentru a perimetriza domeniul unei biserici franciscane. Directorul Muzeului Judeţean de Istorie, prof Claudiu Tulugea, spune că vatra oraşului în nici un caz nu se află în actuala zonă centrală, ci în jurul Arhiepiscopiei, la poalele dealului Capela.
„Zidurile din centrul oraşului sunt construite la mijlocul secolului al XIX-lea şi chiar dacă au alură medievală, ele au stabilizat zonă centrală. Râmnicu Vâlcea s-a dezvoltat ca un târg şi nu ca cetate, deşi ne place nouă ideea. Nu avem similarităţi cu cetăţile transilvane, deşi este o apropiere geografică de Ardeal. Râmnicul se află pe o rută comercială, unde se întâlneau negustorii din regat cu cei din imperiu”, spune prof. Tulugea.
De aceeaşi părere este şi istoricul Sorin Oane, care spune că actuala zonă împrejmuită de ziduri de cetate a fost iniţial domeniul bisericii franciscane.
„Zidurile erau mai lungi, probabil că acestea înconjurau tot perimetrul central ca un cerc, nu ştiu dacă era neapărat un rol de stabilire a solului, probabil că erau şi zidurile respectivei biserici, exact cum au bisericile fortificate din Ardeal. La începutul secolului chiar zona se numea Bărăţia. Din informaţiile existente, construcţia Bărăţiei a început în secolul al XVIII-lea. Un document arată că franciscanii au cumpărat la 20 august 1704, cu banii lui Petru Duralia, un loc de casă cu pivniţă în oraş”, spune profesor Oane.Ulterior, la jumătatea secolului al XIX-lea, terenul a fost cumpărat de boierii Lahovary, iar mai târziu, după 1900, chiar în centrul acestor ziduri va funcţiona pentru o perioadă primăria oraşului.
Zona colinară, unde se presupune că era fosta cetate a Râmnicului primeşte în perioada antebelică denumirea de „Terasă”. Terasa, împreună cu Bulevardul, strada Traian şi strada Mihai Bravu alcătuiau înainte de 1940 un careu ce desemna pe de o parte perimetrul central al urbei, iar pe de alta un teritoriu predilect de recreaţie şi promenadă. Dispunerea ei ciudată era o mixtură între construcţia medievală a pieţelor din burgurile transilvănene şi centrul compozit şi colorat, balcanic al oraşelor din Bărăgan sau din Dobrogea.
Râmnicu Vâlcea rămâne astfel cu un statut nelămurit cu privire la trecutul său. Datele care sunt certe sunt că el apare menţionat ca „oraş al domniei mele” în hrisovul lui Mircea cel Bătrân din 1388, centrul oraşului este sit istoric, zidurile cu formă medievală reprezintă monument de patrimoniu, iar zona de promenadă seamănă cu pieţele centrale ale oraşelor ardeleneşti.
