Racoviţa Vâlcii – Regina neîncoronată a Văii Oltului

Racoviţa Vâlcii este de fapt micul golf al Ţării Loviştei, este pustnicul trecător al Vâii Oltului, cântul frumos al toamnei, lacrimile sfinţilor căzute în râul Băiaşului.

Când treci podul Oltului, lăsând în urmă Sfântul Schit al Cornetului, patromoniu adus de rai şi montat ca o bornă spre Autria de Est a Vâlcii, intri în tainicul tărâm al Loviştei. Prin Racoviţa.

Aici romanii au ales să ridice două cetăţi la nord şi sud de Racoviţa, pentru a apăra povestea Oltului rege. Case mari, ai primilor ciobani care au preferat să rămână la margine de Olt, unde stânca de munte şi trestia de râu au ştiut să cheme primele toamne aici.

Ca un făcut a trebuit să cunosc Racoviţa prin anii 2000. Era ca o femeie frumoasă dar Cenuşăreasa, abia ieşise la bal, părea un loc sărac dar bogat pe dinăuntru, cu oameni care vorbeau scurt şi atât cât e „musai”. Ca dincolo în Ardeal. Nu am iubit-o. Nu m-a cucerit sau poate nu am dorit să mă ataşez de această Racoviţă. Tocmai descălecasem din Bucureştii de centru şi strâmbam din nas la mirosul de balegă, la ridurile femeii de munte şi la praful din drumul de vară.

Apoi am îndrăgit nucii de Racoviţa şi serile de iarnă, când la margine de Cornet vedeam cât de frumos ninge pe tivul muntelui. În prima primăvară am vrut să o cunsoc şi am urcat deasupra până spre Titeşti şi atunci am spus că nu e posibil aşa ceva. Să mângâi Oltul la apus şi să te atârni pe munte la răsărit. Verile au venit cu soarele scăldat în apa oltului tenor.

Iar toamna, toamna la Racoviţa este cel mai grozav pictor. Toamna pictează munţii, acoperişurile ţuguiate ale caselor, streşinile de sub bolta de struguri. Toamna aduce nucii mai jos de pământ şi scutură zadele de ţepi.

Spre Grâiul Lupului trebuie să stai înainte de a intra. Acolo este o Capelă Sixtină a naturii iar spre Băiaşu, primi papi ai  muntelui spun rugăciuni. Racoviţa înfăşoara muntele cu un voal discret, lăsând intimitatea doar pentru cel care s-a îndrăgostit iremediabil de Racoviţa Vâlcii. Eu am păţit-o

„Este comuna din margine de Olt, cu unii dintre cei mai harnici locuitori, valoarea pământului nu o poate spune decât un moşnean autentic. Dar mai mult decât atât, aici, la Racoviţa, Dumnezeu a ales să ne fie companie şi sfătuitor. Sunt trei mănăstiri pe teritoriul comunei. Dar Racoviţa se deschide si spre pezent, deja vin companii să dezvolte afaceri, apropiata autostradă şi mai ales nodul important care va fi aici, face ca localitatea noastră să fie atractivă pe piaţa muncii şi a industriei”, spune edilul Sonia Iliescu.

Aşa e, vine autostrada pe aici, va veni şi cu turism şi cu investiţii. Racoviţa nu mai este de mult Cenuşăreasa din 2000, acum este o regină a Văii Oltului, este un ducat pe care îl stăpâneşte, având Oltul cavaler de-a dreapta şi muntele cavaler de-a stânga.

Mihai IONESCU