Putin nu minte! Da, el este victimă numai că, Putin este atacat de democrație, de viitor…

Nu e niciun secret că lumea evoluează, că democrația este singurul leac al politicii națiunilor, că este singurul liant care leagă umanitatea de la Londra la Seul și de la Seul la New York și București. Că doar în democrație, știința, tehnologia, cultura pot contribui la bunăstare, la o viață mai bună.

Că democrația este aceea care permite mersul la muncă, ieșirile în oraș cu prietenii, grătarul de week-end în familie, concediile și vacanțele, împlinirea unei cariere, viață socială, lipsa de cenzură, liniște și predictibilitate.

Democrația a avansat uriaș pe glob, câștigând teren în 80 de ani în tot mai multe state, astfel încât țările captive în evul mediu întunecat al dictaturilor, le mai poți număra astăzi pe degetele de la două mâini. Din păcate, printre ele se află Rusia, China, Iran, Coreea de Nord state întinse, unde dictatorii stăpânesc cu mână de fier, o populație dezinformată, izolată de restul lumii, în condiții de viață precare, înfricoșată, urmărită, monitorizată, umilită.

Un rus, un chinez, un iranian nici nu pot visa măcar la nivelul de trai și la modul de viață al unui suedez, finlandez, islandez etc. Pentru că primii trăiesc în spațiu închis, în timp ce restul lumii se află într-o continuă dinamică. O dinamică permisă grație democrației, un tânăr român pregătit poate lucra în acest an la Tokyo, alți doi ani la Los Angeles, și alți ani la New York și apoi să-și facă impreună cu familia Crăciunul acasă. Există un fluid vital care curge prin venele democrației și care înseamnă exact ”normalitatea”. Emanciparea, modernitatea, locul geometric al democrației am spus eu, mereu, este Terminalul. Terminalul unui aeroport din lumea liberă, acolo unde există o multiculturalitate, cu mii de oameni ai globului care se întâlnesc într-un areal redus ca suprafață dar sunt împreună.

În acest galop al lumii spre democrație, dictaturile pălesc, se descompun, colapsează sub greutatea pereților pe care i-au rdicat. Nu mai poți trăi azi între ziduri. Informația, era digitală în care trăim, sparge pereții. Oamenii nu mai pot trăi cu palmele peste ochi și urechi iar vocile încep să se audă. Mai devreme sau mai târziu, dictaturile vor agoniza. Numai că dictatorii nu pot accepta asta.

Putin este unul dintre aceaștia. Care simte că-i fuge pământul de sub picioare, că fisurile s-au produs în lumea lui, a poporului, că globul de cristal se crapă. Și atunci e musai să prelungească acest sfârșit. Nu poate lăsa să apară lângă el o democrație occidentală, nu poate permite ca Ucraina să fie atât de aproape de închisoarea în care își păstrează el poporul. Și atunci face ce știe Rusia cel mai bine. Lovește, atacă, ucide.

E adevărat ce spune Putin. El are dreptate în sinea lui. El este atacat. Este atacat de democrație. Este victima progresului, a acestei dinamici care îi va spulbera palatul, buncărul, stilul de viață, de oligarh, de feudal, stăpân peste norodul său umilit. Și atunci se apără. Lovind în democrație, pentru că aripile ei virtuale suflă dincolo de granițele Ucrainei.

Va pierde acest război. Nu azi, nu mâine, nu luna asta. Îl va pierde pentru că la un moment dat mama soldatului rus ucis se va revolta. Se va revolta pentru că Putin i-a ucis copilul, să apere caverna întunecată, peștera lui Platon. Democrația nu piere. Nu a pierdut niciodată nicio luptă. Chiar dacă la început e în corzi, la finalul, precum în basme, în Biblie, în mitologia întregii lumi, binele învinge. Iar de această dată binele este democrația.

Am văzut azi, în Peru, în Insulele Marchize și undeva în Noua Guinee, steagul Ucrainei arborat. Semn că toată lumea este unită pentru o idee, pentru bine, pentru viitor.