PSD, probabil, se va scinda în această vară, după congres, pentru a treia oară în 30 de ani

Am urmărit evoluţia PSD în aceste 2 săptămâni, după pierderea alegerilor, convulsiile inerente şi cristalizarea curentelor. Şi se pare că un lucru devine destul de cert. Fisura există şi partidul se polarizează din ce în ce mai mult între 2 curente: naţional eurosceptic şi europenist moderat. Evident că partizanii celor două tabere le-ar defini fie ca o împărţire între „naţional-ceauşişti” şi „reformatori” respectiv „naţionalişti” şi „securişti”, depinde din care unghi priveşti meciul.

Cele două tabere au exponenţii de rigoare – Pleşoianu, Nicolicea, Codrin, Vasilescu, Iordache, Nicolae, mai exact garda de forţă a lui Liviu Dragnea, pe partea asta, respectiv Fifor, Stănescu, Ciolacu, Firea şi nu în ultimul rând Dăncilă,  cei care au asigurat într-o oarecare măsură (redusă totuşi) dizidenţa lui Dragnea în partid. Partidul se reclamă de sus până jos în cele 2 curente, până la capilarele provinciei, existând cele două forţe, bine conturate şi în provincie.

Plecând de la această premisă, ce va urma? Să vedem scenariile care implicit vor duce la scindare. Pentru că aceste două curente sunt ireconciliabile pe termen lung.

Congresul va decide care dintre cele 2 tabere vor prelua patrimoniul şi sigla partidului.

În varianta A, în care va câştiga tabăra conservatoare sau (moţiunea de cenzură va trece), va exista o migraţie masivă spre Pro-România, migraţie pe care Victor Ponta o aşteaptă. În acest moment Pro-România este în situaţia PD-ului lui Roman din 1991. Numai că de această dată aripa este deja formată şi aşteaptă membrii. Se poate bănui că va fi cea mai mare migraţie a partidului spre Pro România, pe acest criteriu al „reformiştilor”. PSD condus de Rădulescu, Pleşoianu, Ştefănescu va continua cu mesajul din ultimii 3 ani, „Dreptate până la capăt”, lupta cu „statul paralel”, „suveranism”, etc, distanţarea de Bruxelles. În timp vor fuziona cu ALDE şi vor colecta mesajul electoral naţionalist, eurosceptic. Dar vor pierde locul pe stânga, unde Pro-România va asigura continuitatea. Acest cutremur se va propaga şi în teritoriu, în ambele variante. Probabil că această grupare va merge cu Liviu Pleşoianu candidat la prezidenţiale, pe varianta „Suveranistă”.

În varianta B, în care congresul va fi câştigat de reformişti, în perioada următoare, va urma o apropiere de Pro-România, posibil alianţă sau chiar fuziune. S-ar putea ca Fifor sa să preia acest partid sau în urma fuziunii să rămână Victor Ponta. Candidatul la prezidenţiale ar urma să fie probabil Corina Creţu. Numai că gruparea conservatoare din prima varianta va pleca sau va fi exclusă din partid. Grupare care va merge spre alianţă sau fuziune cu ALDE, pe mesajul suveranist, eurosceptic, legile justiţiei, aşa cu am spus, retorica din ultimii 3 ani.

Aşadar în acest moment, după CEX-ul de azi, taberele deja sunt foarte bine conturate iar jocul politic este relansat. Din această confruntare, cu factor extern (Pro-România) vor rezulta două curente: O stângă pro-europeană şi un curent suveranist, în tandem cu mişcările europene (Italia, Franţa, Ungaria, etc).

Care va fi poziţionarea electorală, pentru următorul ciclu? Noua Stângă (fie Pro-România lărgit, fie alianţa PSD-Pro România) care se va lupta pentru locurile 1 şi 2, cu USR, partid care canibalizează din ce în ce mai mult PNL, în timp ce Suveraniştii se vor lupta cu PNL, pentru finala mică. Dacă nu în 2020, cu siguranţă în 2024…

Cele două evenimente care vor marca această fisură, vor fi moţiunea de cenzură şi congresul PSD, deja fixat în foarte scurt timp. Partidul devenise mult prea eterogen în ultimii ani şi era previzibil să se producă o implozie, odată cu eliminarea liderului „suveranist”, ca discurs.

Spuneam că acest cutremur se va produce până spre capilarele partidului. Vor urma cu siguranţă aceleaşi divizări în teritoriu. Cu judeţe în care ponderea Suveraniştilor şi a Noii Stângi va fi mai mare sau mai mică, funcţie şi de rezultatul recent electoral dar şi de structura generaţiilor în partid. La Vâlcea, nu mă pronunţ, deşi am o supoziţie, pe care însă nu doresc să o dezvolt încă.

Liviu POPESCU