Profesori tineri rămaşi pe dinafară din cauza ayatolahilor vârstnici de la catedră

Un nou an şcolar. Nimic schimbat după 25 de ani de educaţie în România. Acelaşi model sovietic de împărţire a materiilor pe ore, aceleaşi 50 de minute, aceleaşi pauze, aceleaşi table, aceleaşi figuri. A, pardon, am schimbat doar numele materiilor. Nu se mai numeşte matematică, se numește Ştiinţă aplicată cu numere, nu se mai numeşte Limba Română, se numeşte nu mai ştiu cum, Comunicare şi etc. Deci, am umblat la formă şi nu la fond.

Directorii sunt tot PSD dacă e PSD la guvernare, tot PNL dacă e PNL la guvernare. Din nou aceleaşi firme apropiate partidului se ocupă de dat cu smac pe pereţi. Primarii au pe cap grija şcolilor, dar nu a directorilor. Ei au obligaţii în privinţa şcolilor, dar nu şi drepturi.

Din nou liceele sunt doldora de elevi, iar şcolile profesionale prea puţin. Pentru că nu există un dialog între părinţi, profesori şi elevi. Nu avem o consiliere ca în Finlanda, Suedia sau Marea Britanie de la ciclul gimnazial încă pentru orientarea elevului mai departe, spre o meserie sau spre facultate. E acelaşi haos, o improvizaţie de tip nuntă, în care lăutarii se adaptează după cum este dorinţa nuntaşilor. În şcoli, educaţia sexuală este tabu, dar religia este sfântă, însă procentul mamelor minore sau al violului pe câmp este mai mare decât procentul călugăriţelor care absolvă şcoala.

Mai rău este că, din ce în ce mai puţini tineri se îndreaptă spre pedagogie, iar cei care se îndreaptă o fac pentru că nu reuşesc prin alte părţi. Absolvenţii de filologie sau alte facultăţi de ştiinţe se îndreptă spre joburi bine plătite, numai cei care au trecut prin facultate ca gâsca prin baltă vin în învăţământ pentru 1000 de lei salariu. Dar ştiu materie tot de 1000 de lei şi de aici înainte rezultă eşecul viitoarelor generaţii.

Sunt multe motive care îi determină pe tinerii bine pregătiţi să renunţe la învăţământ. Unul dintre ele ţine de încăpăţânarea unor dascăli de 65 – 70 de ani care, ţin morţiş să rămână în funcţie. Asta în condiţiile în care sunt tineri care iau titulaizarea cu 9  sau 10, dar nu au post. Sunt tineri care au luat, de exemplu, 9.90 la istorie titularizare şi nu au post. Trebuie să alerge la cel puţin 4 şcoli aflate pe o arie de peste 10 – 30 de kilometri, pentru a-şi completa norma. Asta în condiţiile în care găseşte ceva vacant. Dar de multe ori nu pot să facă asta pentru că Icsulescu care are 68 de ani este acolo, om de bază în învăţământ şi nu-l poate urni nimeni.  Şi atunci ce rost are să vrei educaţie? Am întâlnit tineri care au aşteptat trei ani să se elibereze un post, fiind dintre aceia care au luat peste 9 la titulatizare. Ce au făcut? Au dat şpăgi în stânga şi dreapta pentru a preda la nu ştiu care şcoală. Sau au dat câte 500 de euro anual pentru o detaşare. Şi apoi şi-au băgat picioarele şi au plecat în alte meserii.

Stau şi mă întreb, în condiţiile în care demografia noastră este aşa cum este, numărul copiilor a scăzut în ultimii zece ani cu peste 15% procente, de ce dascălii care au vârsta de pensionare nu se retrag oferind şansa unui tânăr să aibă un loc de muncă. Egoism, avarie, nesimţire, nu ştim cum o putem defini, dar din păcate asta se petrece în România noastră.

Zilele trecute o tânără profesoară de geografie plângea în faţa inspectoratului şcolar. Avea post de suplinire undeva în sudul judeţului, la peste 80 de kilometri de Vâlcea. Asta în condiţiile în care luase examenul de titularizare cu 8.70, nu are maşină şi urma să aibă un salariu de aproximativ 1100 de lei brut. Ce să-i spun eu? Decât simplu…pleacă din sistem, reorientează-te sau aşteaptă să primim pe ăia 7000 de refugiaţi, poate or avea nevoie de şcoli copii ăia şi atunci vor exista şi posturi. Că, din cauza talibanilor de la catedră, a ayatolahilor matusalemici, vei ajunge să ai un post titular puţin înainte de pensie…

Mihai IONESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *