Prin Festivalul de la Brezoi, Vâlcea a promovat în Liga Naţională a judeţelor de calitate ale României

Într-o ţară şi într-un judeţ, unde majoritatea evenimentelor socio-culturale se rezumă la zilele localităţilor, un fel de formule şablon, în care alături de tarabe cu chinezării, mici şi bere, se desfăşoară pe scenă, un folclor mediocru, pop ieftin şi aceiaşi artişti de duzină, evenimentul de la Brezoi vine să arate că se poate şi altfel.

Mai ales când nu politicul, nu electoralismul, nu populismul, nu flencăreală sunt elemente de decor.

Era nevoie de aşa ceva? Categoric, da! Vâlcea, de la Constelaţiile Rock din anii 80, nu a mai existat pe scena naţională. Nu vreau să fiu aspru, în cazul „Cântecelor Oltului” sau „Cocoşului de Hurez”, dar primul ar trebui să iasă din parametrii absolut provinciale pe care îi are, în timp ce Cocoşul, de la an la an, devine un kitsch, un bâlci, în care numai despre olărit nu se poate vorbi. 

Din păcate, judeţul Vâlcea nu a excelat până în prezent la capitolele socio-culturale, se prea poate ca municipiul Râmnicu Vâlcea prin prezenţa lui Bregovic, în această toamnă şi prin ediţia pilot „Deep Forest” de luna trecută să dea startul unor evenimente care să crească de la an la an şi să puteam argumenta pozitiv pe acest domeniu.

Până atunci, Festivalul de la Brezoi, despre care am menţionat anterior, cât de modest şi frumos s-a născut, în urma unor discutii (Robert Schell, Mihai Mugescu, subsemnatul şi Tomaselli Jr.), vine la a treia ediţie să confirme că deja s-a făcut un salt uriaş calitativ în seria de evenimente naţionale, aici la Vâlcea. De fapt, Open Air Blues Festival s-a născut în 2017, direct matur.

„Brezoiul lumii” se spunea pe scenă, la un moment dat. Şi de ce nu, judecând după pleiada de artişti de peste oceane (SUA, Australia etc).

Brezoiul a găzduit un anumit segment de turism în aceste 5 zile, un tip de turism genul elite, titrat, subţire pe care greu l-am putea identifica, altfel, în judeţul nostru, la această scară, este unul mai degrabă de Vama Veche, 2 Mai, Sfântu Gheorghe,  Corbu sau Vadu, un tip de turism simplu dar complex, nu unul metropolitan, ci unul boem care preferă onestitatea şi corectitudinea în detrimentul epatării. De aceea, Valea Lotrului ar putea să fie un decor pe care acest tip de turist îl poate aprecia în dauna unei văi a Prahovei, mult mai urbanizat-dantelată decât puritatea unor peisaje, rusticitatea unor detalii pe care le găsim la Vâlcea noastră.

Brezoiul deci a fost o poartă. Prin Festival, am reuşit să andocăm un anumit grad de civilizaţie extrem de exigentă şi care a plecat mulţumită de farmecul zonei. S-a suprapus peste fereastra de aşteptări. Fenomenul de la Brezoi nu a obligat pe nimeni, a făcut însă o triere iar nota 10 trebuie acordată populaţiei din oraş. O populaţie care s-a comportat admirabil (E festivalul nostru, spun ei). Departe de mine de a jigni localnicii din Brezoi, dar  putem spune că deşi nu s-au născut cu jazz&blues la căpătâi au ştiut să fie nişte gazde fenomenale şi care au pus la dispoziţie camere, case, mâncare. Au oferit simplitate în calitate. Exact ce aşteptări au avut cei peste 9000 de turişti.

Nu s-a înregistrat niciun incident în oraş în toate zilele iar de la vânzătoarele de la supermarket, până la bătrânii de la scara blocurilor, atitudinea a fost una calda, deschisă, primitoare. Rămânând în sfera faptelor bune, menţionăm că s-au pierdut vreo 5-6 portofele care au fost găsite şi vreo 10 telefoane care au fost la rândul lor recuperate.

În fine, acesta a fost Brezoiul, primul eveniment de marcă al judeţului Vâlcea, model de urmat şi o ştachetă pentru oricare din celelalte 88 de localităţi. Şi, fereasca Sfântu, ca vreodată să se implice politicul peste asta, că praful se va alege. E suficientă şi de salutat prezenţa discretă printre sponsori a Consiliului Judeţean Vâlcea, alături de alţi sponsori care au reuşit să facă din acest festival un model despre cum trebuie făcute lucrurile ca la carte în România.

Bun, multe ar mai fi de adăugat, dar nu înainte de a felicita 2 oameni pentru acest festival. Robert Schell şi Mihai Mugescu.

Liviu POPESCU