Primele victime ale comunismului în Vâlcea, în mediul rural, au fost ţăranii din Voiceşti

Voiceştiul a fost dintotdeauna o comună cu oameni care au trăit din legumicultură. Lunca Oltului a fost un dar pentru vâlcenii care locuiesc într-una din cele mai sudice comune din Vâlcea. Ţara Ardeiului, cum mai este numită, a fost o emblemă a agriculturii, care, din păcate, a fost nevoită să traverseze cea mai dramatică perioadă după război, odată cu apariţia regimului comunist.

Umilinţe, dezrădăcinare , deposedare de pământ, arestări, deportări… Primele victime ale colectivizării din Vâlcea.

Calvarul vâlcenilor a început în martie 1950, iar prima Gospodărire Agricolă Comună (G.A.C.) s-a înfiinţat în raionul Drăgăşani, comuna Vocieşti. G.A.C.-ul s-a numit, sugestiv, „Victoria Muncii” şi avea peste 200 de hectare de teren arabil.

În 1962, la finalizarea colectivizării, vâlcenii care şi-au pierdut pământurile au fost nevoiţi să şi petreacă, în fiecare localitate în care s-au înfiinţat colhozuri fiind organizată câte o serbare.    

Colectivizarea satelor vâlcene a început la un an după ce Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român a hotărât, în plenara din 3-5 martie 1949, să pornească lupta pentru înfăptuirea „societăţii socialiste” şi distrugerea „chiaburilor”.

Prima Gospodărie Agricolă Comună (G.A.C.) din judeţul Vâlcea a fost înfiinţată în comuna Voiceşti şi s-a numit „Victoria Muncii”.  

Din Voiceşti, au fost arestaţi 10 ţărani chiaburi, 2 au fost schingiuiţi în beciurile securităţii, iar despre soarta altor 5 sau 6 nu se ştie nimic. Se pare că au sfârşit la canal. Boierii au luat calea exilului, casele mari au fost naţionalizate.

În comună, colectivizarea s-a petrecut în 4 luni, fiind confiscate 27 de care, 84 de boi, 1.200 de oi, porci, capre, pluguri, semănători.

Au fost oameni care şi-au pierdut degetele, strânse în canturile uşii, dar, la finalul celor 4 luni de “educaţie civică şi tovărăşască”, prima cooperativă din judeţ a fost declarată înfiinţată “fără probleme”. Nu s-a pomenit nimic despre trupele de securitate care au staţionat pe teritoriul comunei mai bine de un an după înfiinţare..

Din păcate, în primii cinci ani, tot ce producea colhozul din Voiceşti lua calea URSS – despăgubiri de război. Comuna, dintr-una bogată, a sărăcit, a existat chiar şi o foamete, tinerii s-au rupt de sat şi, treptat, au plecat spre oraşe, la Drăgăşani, Râmnic, Slatina.

În prezent, după 30 de ani de democraţie, la Voiceşti se încearcă redescoperirea agriculturii. Mai greu, dar au reapărut fermele, oamenii se străduiesc să practice o agricultură performantă, chiar dacă, pentru moment, este una mai mult de subzistenţă.

“Este greu, dar nu imposibil. Comunismul a lăsat urme adânci în destinul comunei, a schimbat mult din mentalităţi, a transformat, din păcate negativ, viaţa economică. Dar suntem optimişti, comuna are viitor, are viaţă, treptat ieşim la suprafaţă, există o economie, există agenţi economici, atât în industrie, în servicii, cât şi în agricultură. Proiectele pe care le avem vor dezvolta şi mai mult calitatea vieţii, mulţi revin aici şi îşi refac casele, vom fi aproape de drumul expres Craiova-Piteşti, la nici 20 de km, aşadar sunt foarte multe premise care ne dau speranţe”, spune primarul Florian Văfatu.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *