Prima parte a războiului a trecut; Urmează faza a II-a: Suntem cu ochii pe Exploatarea Minieră!

În Monitorul Oficial nr. 581 din data de 09 iulie 2018, a fost publicat Decretul nr. 524/2018, prin care a fost promulgată Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Bun, până aici lucrurile erau clare. Nu cred că cineva normal la cap ar fi aruncat în aer pentru următorii 15-20 de ani, industria vâlceană(atât cât mai este) doar pentru un fanatism ultraecologic de a bloca o exploatare a resurselor naturale (industrie care funcţionează în toate statele civilizate, nemţii au demolat o biserică pentru a extinde un perimetru carbonifer), o industrie care de bine de rău asigură vreo 10.000 de locuri de muncă şi implicit un multimplu de 3 dacă punem la socoteală familiile. Nu mai reluăm aici lista celor care s-au zbătut ca legea să apară. Bravo lor!

Dar…da, există un dar, de azi înainte lucrurile se schimbă. Şi anume, modul absolut primitiv şi sălbatic în care în ultimii ani s-a exploatat calcar de la Costeşti trebuie să înceteze.

La fel, trebuie să nu ai ţiglele pe casă şi să nu recunoşti că imaginea cu munţii “beliţi”, cum se spune pe româneşte, de lângă Arnota este una absolut grotească. Acea haldă care atârnă ca o Gorgonă deasupra caselor este un spectacol mai mult decât lugubru. Pentru oricine care urcă la Mănăstirea Arnota, drumul plin de praf, distrus de utilajele Exploatării Miniere, îţi taie din orice elanul şi pioşenia de a mai admira cititoria lui Matei Basarab. Dacă stai pe banca din faţa lăcaşului de cult, în faţă ai superba panoramă a Stogului iar în stânga ai balaurii carierei de la Bistriţa, o imagine dezolantă, decupată din filmele Horror!

Aici s-a lucrat mitocan, haotic, comunist, stahanovist aş spune, cu o nesimţire crasă, în bătaie de joc faţă de mediu, faţă de oameni, faţă de orice reguli elementare de bun simţ. Dacă venea cineva de la Bruxelles, Exploatarea de la Costeşti era închisă în 2 timpi şi 3 mişcări.

Cei de la Minieră s-au culcat pe ideea că toată lumea se zbate că altfel e faliment economic şi că ei sunt o verigă captivă în acest mecanism. Deci beneficiari fără să mişte un deget. Ba nu, greşesc, au mişcat un munte şi l-au mişcat de parcă au masacrat o ţară.

Eu unul nu pot admira complet aceată frumoasă localitate, atunci când cobor pe dealul trovanţilor şi văd acest peisaj selenar. Greşesc poate, pe Lună cred că mediul e mult mai prietenos decât ce se vede la Bistriţa. Cheile Costeştiului care sunt de vis pălesc sub această macabră exploatare care până acum nu a avut niciun Dumnezeu.

Aşadar sunt în punctul 0, că tot le place unora să spună că este anul iertărilor şi centenarului. Avem o lege, agenţii economici de la Râureni pot respira liniştiţi dar locuitorii din Costeşti nu au dreptul să mai respire praf!

Ori se va exploata cu respect acest calcar ori să nu regretăm mai apoi apariţia acestei legi!

Nu-i simpatizez prea mult pe cei de la Parcul Buila Vânturariţa (sau Kogayon), prea fanatici pentru gustul meu, dar, din acest moment mă voi alia cu demersul lor măcar în ceea ce priveşte monitorizarea modului cum va continua exploatarea calcarului de la Bistriţa. Dacă şi peste un an vom vedea acea haldă urâtă, ca o moluscă uriaşă din cretacic spânzurând pe munte, dacă drumurile vor arăta ca în Kandahar, dacă acelaşi praf alb şi aceleaşi utilaje bădarane vor mişuna prin zonă, atunci voi fi primul care voi cere acelorlaşi parlamentari şi preşedintelui de judeţ să facă demersul invers. Exploatăm în natură dar nu împotriva ei!

Iar vinovaţii pentru cum arată azi Cariera de la Bistriţa sunt unii singuri – Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea, cărora ar trebui să le spunem că în 1989 a avut loc o revoluţie iar tehnologiile au evoluat. Îi invităm să meargă în Muntenegru, în Serbia sau în Croaţia să vadă cum se scoate calcar din Dinarici. Ca în farmacie, le răspundem noi! Iar leandrii cresc de jur împrejur. La noi nu creşte nici măcar pălămida în zonă.

Aşa că, războiul a fost câştigat în prima parte. Urmează acum lupta pentru natură!

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *