Presă de partid, presă pupincuristă, presă de șantaj, presă fake…presă independentă?

În primul rând, presă independentă nu există. Oricât ne-ar plăcea unora dintre noi să credem asta, presa independentă nu are cum să existe, într-un context în care banii din publicitate sau din vânzări sau din click-uri nu asigură o independentă financiară care să îți permită să te descurci.

Presa nu este o afacere, nu există jurnaliști bogați, decât marii moguli care au știut să joace cartea politic, să facă afaceri de imagine de nivel înalt, cu riscul sacrificării credibilității presei.

Sincer, nu recomand niciunui tânăr de 18 ani, să urmeze o carieră de presă, decât dacă are harul, darul divin al scrierii, curiozitatea bolnavă de cunoște, de a afla cauzal de ce, orice, pentru cine.

Nu este o meserie care să producă miliardari, în cel mai fericit caz, poți avea o viață decentă, un confort de bun simț, asta dacă te ferești de derapajele boeme ale tinereții și încerci să îți pui lucrurile la punct ”pas cu pas”, după cum spune prezidentul.

Ce tip de presă are România? Are o presă de imagine. Aici avem de a face cu un spectru uriaș, de la a prezenta acțiunea și activitatea unei formațiuni politice sau oameni politici, în regimul sever al comunicatului de presă, până la a-l pupa în cur, a-i aduce omagii, a-l face să se simtă unicul, perfectul. Asta se face pe bani. Și pupatul în cur și prezentarea în regim rece al unei acțiuni.  Probabil că pupatul în cur are alte consecințe pecuniare. A pupa în cur primarul de municipiu, președintele de partid, președintele de județ, senatorul, deputatul, deschide porțile către agenții economici, firmele care gravitează în jurul acestui personaj și sumele se cuantifică mult mai mult decât în cazul unui banal comunicat de presă.

Totdeauna când citiți un omagiu, o odă, aflați că în spatele ei stau atât banii respectivului oamgiat dar și bani care provin din sursele adicente acestui personaj. Presa omagială este exemplul grotesc de cât de jos poate ajunge nivelul de presă și compromite total orice respect pe care l-ar putea avea vreodată un cititor pentru gazetari.

Presa de partid este una comestibilă. Digi 24 și Antena3 sunt respectiv canale de presă de partid. Ambele însă chiar dacă își asumă o orientare pro PNL-USR, fie pro-PSD, permit totuși o relativă deschidere și pentru celălalt. Nu cum este RTV, organ de presă pro -AUR și total anti -USR, de exemplu. Există și presă scrisă(online) care trage spre un partid, Recoder, G4media, Cotidianul sau Evenimentul Zilei. Este un tip de presă asumat politic, cititorii, funcție de opțiunile lor politice se îndreaptă spre acestea.

Și în Vâlcea, avem o presă partizană politic, sunt 4 ziare pro-PSD și pro-Gutău, unele chiar cu excesele de la primul punct. Avem și o presă pro-PNL și anti-Gutău, cred că pot fi numărate vreo 3-4 gazete pe această direcție, prssă pro-USR dar și o presă relativ neatrenată politic dar fără excese de stil și de agresivitate, cred că tot vreo 4.

Ce este mai important însă de subliniat, la Vâlcea, cu excepția a doi gazetari, restul jurnaliștilor locali sunt pro-UE și pro-NATO.

Presa de șantaj este din pacate una de top, uneori i se mai mai spune de semi-investigații dar de regulă este una bine construită și este dirijată clar pe o direcție. Mercenariat.

Presa fake sau can can este cea mai citită însă din România, pentru că se suprapune perfect peeste mediocritatea din societate, scoate în față cancanul sexual, cancanul conspiraționist, teoriile ocultei mondiale, exacerbează dacologia și tunele din Bucegi. Este presa de prost gust dar este cea care are cel mai mare impact și cel mai grozav mod de manipulare. Este presa de AUR și la propriu și la figurat și oferă exact tabloidul, clișeul, violul, crima, adulterul, bogația, melodrama, cabala este presa Manea a României.

Și totuși există, am putea spune, și presă independentă încă. Și am în minte două exemple de jurnalism independent în România. Paradoxul face ca ambele să fie instituții media de stat. Agenția Română de Presă, AGERPRES și Radio România Actualități, RRA. Singurele instituții de media echilibrate, care păstrează ponderea aproximativ egală, politic și care nu se încadrează la nicio categorie de mai sus. Din fericire.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *