Povestea tunelului de sub Râmnicu Vâlcea

Alt material apreciat în anul 2015

Cred că nu e vâlcean care să nu fi auzit despre el. Toţi, de când eram mici şi ne jucam pe Cetă, în poiana mare de sub biserica de pe colină, vorbeam în şoaptă despre acest tunel. Un tunel lung, care coboră prin inima dealului şi apoi se duce spre Olt, cale de un 1 km, spre Malul Alb.

Da, este Legenda tunelului de la Râmnicu Vâlcea, tunelul care trece prin partea de nord a oraşului şi se duce până dincolo, spre dealurile estice.

Din mai multe scrieri, se spune că, înainte de a fi biserică aici, pe Cetăţuia era o cetate dacică fortificată. De fapt, de aici vine şi numele dealului şi, ulterior, numele bisericii. Asta se întâmpla cu 100 de ani înainte de Hristos. Dealul Cetăţuia este unul calcaros, care face parte, de fapt, dintr-un cordon care vine dinspre Vlădeşti şi ajunge dincolo, pe malul stâng al Oltului, şi care a fost tăiat de râu. Un deal sec, cum se mai spune, unul care se fărâmă repede. Se vede asta la buza dealului, unde doar cu mâna se poate săpa în calcarul moale. Multe femei din Râmnic foloseau această tunel 2pulbere pentru spălatul veselei. Acelaşi calcar se regăseşte şi la râpa de la Malul Alb.

În fine, în prima cetate dacică, în anii 70 (a fost confirmată prezenţa ei în urma săpăturilor arheologice), se spune că a început săparea unui puţ pentru apă. Dar, din păcate, fără rezultat. Însă atunci pare a fi datat începutul acestui tunel. Oroles, cum se numea căpetenia, a înţeles că nu poate stăvili conflictele cu dacii buri din zona Ocnelor şi a plănuit această cale de refugiu.

Ulterior, nu se mai ştie nimic de această cetate, care a dispărut complet în perioada romană, odată cu apariţia Buridavei la Stolniceni.

Cetatea (sau fortul de pe deal) reapare în scrieri în perioada Evului Mediu timpuriu, în perioada de formare a cnezatelor româneşti. În zona Vâlcii erau mai multe astfel de mici regate dinastice; în zona Malului Alb era cnezatul lui Olea, în zona Călimăneşti, un anume Isofor, iar în nodul judeţului, Farkas.

Olea reuşeşte să extindă micul cnezat pe malul drept al Oltului şi ridică o nouă cetate pe Cetăţuia. Aici apar legende despre tunelul dintre cele două fortificaţii medievale de pe malurile Oltlui. „Tunel de piatră cu făclii din loc în loc şi cu guri de aerisire. Tunelul este cu atât mai interesant cu cât acesta traversează Oltul pe sub”. Cnezatul lui Olea şi al urmaşilor săi rezistă până în timpul lui Basarab I, cel care reuşeşte să supună toate aceste mici formaţiuni statale. Cel mai greu a fost să ocupe regatul lui Olea, poate tocmai din cauza acestui tunel.

Tunelul dispare din istorie, probabil că Basarab a decis distrugerea lui, dar este cunoscut de preoţii anteriori lui Radu de la Afumaţi. Există teorii cum că acest tunel ar fi ajuns chiar până la schitul Fedeleşoiu, dar nu se confirmă.

Oricum, Radu de la Afumaţi încearcă să scape de urmăritori prin acest tunel, dar nu apucă şi este asasinat.

tunel 3Acum nimeni nu mai vorbeşte despre tunel, gaura care se zăreşte în curtea bisericii Cetăţuia, spun preoţii că este doar o groapă unde se ţineau proviziile la rece. Cum oare? Într-o gaură de 1 metru în diametru, perfect conică, preoţii îşi puneau ce? Se zâmbeşte la această întrebare şi nimeni nu te lasă să ridici grilajul de pe gura… tunelului. Mai este, nu mai este? Vom afla vreodată?

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *