Povestea râului din subteranul municipiului Râmnicu Vâlcea

Râmnicenii de azi nu ştiu o poveste care a înnobilat acest oraş timp de peste 50 de ani, o picătură de culoare care, dacă era păstrată, azi ar fi conferit un alt parfum zonei centrale. De altfel, toată zona centrală a oraşului a fost culcată la pământ în anii ’70, distrugându-se toată esenţa unui oraş frumos, care combina atât arhitectura de dincolo de Carpaţi, cât şi brâncovenescul nativ cu muntenescul vecin.

De ce undeva, în spatele blocurilor de pe Ştirbey Vodă, pe partea cu CEZ, există o stradă care se numeşte Splaiul Mircea Vodă?

Povestea începe astfel. În 1870, în Râmnicu Vâlcea, cei care se ocupau de administraţie au gândit un proiect care aducea avantaje pe mai multe direcţii – economic, peisagistic şi chiar din punct de vedere al prevenirii calamităţilor.

Despre ce era vorba? De pe Dealul Capela, la fiecare ploaie abundentă, şuvoaie de apă curgeau în toate direcţiile şi inundau complet zona centrală şi „parcul Zăvoiu”. Un inginer francez a venit cu o idee ingenioasă, care salva târgul nostru de calamităţi şi aducea un spor de frumuseţe centrului nou, cum se spunea în vremea aceea.

Astfel, se decide crearea unui braţ al râului „Râmnicu”, actual Olăneşti, un fel de canal care să plece din zona Morilor actuală şi care să ocolească parcul Zăvoiu prin nord şi să traverseze centrul nou, după care să se reîntoarcă la matcă, aproape de vărsarea în Olt.

Zis şi făcut, proiectul este aprobat de municipalitate şi astfel începe contrucţia Canalului Morii (Râul Morii). Acesta urma ca, în zona Stirbey Vodă, să preia torenţii care veneau dinspre Dealul Capela. În zonă curgea şi un pârâu – pârâul Capelei, care, atunci când se umfla, bloca tot drumul spre Olăneşti.

canalul MoriiCanalul lung de 1,5 km şi lat de 2-3 metri, ca un semicerc, apare pe hărţile oraşului deja în 1870.

Ca geografie, în prezent,  acesta pornea de unde este acum baza sportivă Oltchim, mergea pe partea nordică a stadionului şi tăia parcul pe latura nordică, îşi continua drumul pe unde este acum sediul CEZ. Firul apei trecea prin faţa caselor din spatele blocurilor actuale de pe Stirbey Vodă. Acesta ieşea în zona centrală exact pe unde este parcarea acum dintre Cozia şi Socom, subtraversa strada Traian, pe lângă piaţă, îşi croia drum pe unde este acum restaurantul Modern şi, apoi, prin curtea fabricii 11 iunie, revenea în Olăneşti, până în podul de cale ferată.

Canalul Morii avea maluri taluzate natural, o adâncime de aproximativ 0,5 metri şi nu mai puţin de 15 poduri, din care două erau superbe. Unul s-a păstrat şi azi. Este cel pe care se face intrarea în parcul Zăvoi. Cine priveşte atent din lateral poate remarca foarte uşor că intrarea este de fapt un pod. Iar până la renovarea recentă a parcului, se puteau vedea încă în parc, pe dreapta, podurile de beton şi sălciile rămase în continuare în picioare. Cel de-al doilea pod era pe strada Traian, dar acesta a dispărut odată cu sistematizarea oraşului şi lărgirea arterei. Strada care era paralelă cu Stirbey Vodă, prin spatele canalul Morii2blocurilor, are şi azi numele de atunci – Splaiul Mircea Vodă, fiind riverană acestui râu.

Acest canal a reuşit să supravieţuiască până la finele anilor ’60. Atunci se decide, odată cu canalizarea din zona Stirbey Vodă, că nu mai este util.  Trebuie spus că acest canal alimenta şi ştrandul oraşului din zona Stadion, şi balta din parcul Zăvoi.

Bun, se decide, aşadar, distrugerea acestui canal şi captarea lui prin ţevi. Se îndiguieşte ruperea din Olăneşti, iar apele care vin de pe versanţi sunt captate în conducte. Se dalează pe deasupra tot cursul său prin parcul Zăvoi şi din zona centrală. Cu timpul, se colmatează. Iar din vechiul râu, azi a rămas, pentru cine e atent, jos, sub podul de cale ferată, o ţeavă maro, ruginită, din care abia susură un fir de apă.

Canal2Astfel, autorităţile din anii ’70 decid să îngroape definitiv un frumos obiectiv al acestui oraş, pe care, azi, dacă l-am fi avut, era cu adevărat ceva cu parfum de epocă, dintr-un oraş cândva plin de clădiri cu arhitectură de început de veac XX.

O istorie care nu trebuie uitată, pentru că, nu-i aşa, tuturor ne place cum şopoteşte pârâul Trinbach prin parcul sub Arini din Sibiu.

Şi mai e ceva, nu mai puţin de 8 mori erau pe acest canal… Ce ar fi însemnat să le avem şi azi… ?

Un nume de stradă, strada Morilor, un pod, intrarea în Zăvoi, splaiul Mircea Vodă şi o ţeavă ruginită lângă podul de cale ferată au mai rămas din istoria acestui oraş…

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *