Poetul sinucigaş şi Compozitorul “lebedelor”, doi titani ai culturii ruse, împlinesc 100 de ani de când sunt la Vâlcea

În judeţul Vâlcea, două statui, foarte puţin cunoscute, împlinesc 100 de ani de existenţă. Două statui, două busturi ale celor doi titani ai culturii ruse…

Adevărat „copil al secolului”, Vladimir Maiakovski, este poetul care „a săvârșit una dintre cele mai mari revoluții literare cunoscute de istoria literaturii universale.

S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi, care mai târziu, în onoarea sa, a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski, încă din copilărie, s-a obișnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeași naționalitate cu el sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat, timp de 17 ani, la Bagdadi, ca brigadier silvic; prin cinstea și iscusința sa, precum și prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relațiile cu cei din jur, și-a câștigat respectul și dragostea țăranilor localnici. „Din copilărie am înțeles limpede — își amintește sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski — că munca este baza vieții. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă… Dragostea pentru muncă, înțelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită și cultivată în suflet de părinți prin pilda lor”.

În 1918 a fost editor al revistei Gazeta futuristov. În 1919 se întoarce la Moscova, unde atmosfera agitată a revoluției rusești îl inspiră să scrie poeme populare – încurajatoare pentru bolșevici. Din 1919 până în 1921, scrie piese scurte de propagandă pentru cunoscutele Vitrine Rosta. În 1923, ca urmare a unor neînțelegeri cu Lili Brik, pleacă într-o călătorie la Berlin și Paris, unde scrie poemul liric PRO ETO (Despre asta). Aici are o idilă cu Tatyana Jakovleva, în vârsta de 18 ani, prietenă a scriitoarei Elsa Triolet, stabilită în Franța din 1918. Întors la Moscova, întemeiază, împreună cu Osip Brik, în 1923, gruparea literară dadaistică LEF (Levii front iskusstva – Frontul de stânga al artei), pe care o va conduce până în 1928 şi unde va publica Pro Eto. În 1924, scrie elegia morții lui Vladimir Lenin, care-l va face cunoscut în toată Rusia. Călătorește în EuropaStatele UniteMexicCuba, Maiakovski fiind unul din puținii scriitori cărora li s-a  permis să călătorească liberi în străinătate.

Frustrat în dragoste, îndepărtat de societatea sovietică, atacat de critici în presă și interzicându-i-se să mai călătorească în străinătate, Maiakoski se sinucide la Moscova pe 14 aprilie 1930.

Piotr Ilici Ceaikovski a fost un compozitor rus.

A compus simfoniiconcerteoperebalete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte și teatre muzicale.

Născut într-o familie burgheză, Piotr era cel de-al doilea fiu. Tatăl său, inginer de mine, și mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristețe.

A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea niciun interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale: „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.

În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această perioadă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulți membri din Grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei “Romeo și Julieta” fondatorului grupului, Mili Balakirev.

În vara anului 1872, compune Simfonia a 2-a, în do minor (numită și „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentație cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.

În anul 1876 începe comunicarea epistolară cu Nadejda von Meck, o mare admiratoare a sa, care, timp de 13 ani, îi va furniza o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătățit simțitor situația materială, chiar dacă nu a întâlnit-o niciodată, iar relațiile lor rămâneau „strict epistolare”. Simfonia a 4-a, în fa minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.

De ce am vorbit despre cei doi?

Pentru că, în Vâlcea, cei doi împlinesc 100 de ani de existenţă. Busturile celor doi titani ai culturii ruse se află în 2 staţiuni, îngropate într-un complet anonimat.

Vladimir Maiakovski se află în Băile Govora, în faţa Hotelului Palas, iar Ceaikovski are bustul, tot de 100 de ani, în Parcul Izvoarelor din Căciulata. Două nume de referinţă ale patrimoniului universal sunt marcate, la Vâlcea, în două monumente de referinţă. Să ne bucurăm că le avem.

Acestea, alături de Mica Sirenă din Băile Olăneşti, sunt obiective unice, care merită măcar să fie cunoscute că se află aici. Noi ne-am făcut datoria să le menţionăm.

 

 

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *