Pietrari este bijuteria care deschide frumoasa Depresiune a Horezului

E ca o arcă această comună, o corabie care are Prova aici, sus, în Dealul Govorei și capătul acolo în Pietrarii de Sus. O arcă frumoasă care adună frumoase sate pe toate punțile. Cele din Vârfuri, Anghelești, Coastele Cerbii și cele din centru. Un centru care deja arată a oraș.

Legendele pietrărenilor sunt multe. Dar toate menționează un lucru, mândria, orgoliul și acea demnitate pe care olteanul de sub munte, de pe malul Otăsăului o are. Li se spune că sunt zgârciți, dar ei cumpănesc de două ori înainte de a te ajuta. Parte de adevăr, parte exagerări, semn, că localitatea așezată între păduri, pe drumul Horezului, a dat în timp una din cele mai bogate așezări vâlcene.

Pentru că orice se poate spune despre pietrăreni dar ei sunt gospodari, oameni cu stare, cum se spune în popor. Oameni care au avuit grijă de pământ, de animale, de familie.

Se spune că tocmai acest pământ aspru nepropice pentru agricultură i-a învățat pe pietrăreni să se descurce. Fie în comerț, fie meșteșugari, aici erau cei mai buni meșteri care realizau pietre de moară. De aici, probabil și denumirea actuală a comunei.

Pietrărenii în schimb au fost comercianți. Au plecat la drum cu caravanele de fructe, de lemne, de tot ce oferă muntele, în toată Câmpia Română. Au fost oameni strângători, care au știut valoarea și greutatea banului muncit.  Nu sunt zgârciți, spun pietrărenii, sunt oameni calculați și pragmatici.

Pietrariul este așdar un vechi centru comercial, aflat la răspântie de drumuri, de aceea sute de ani, pietrărenii au fost comsiderați pionierii comerțul vâlcean. Ei sunt cei mai vechi neguțători din Vâlcea, caravanele din Pietrari au străbătut Oltenia și Bucureștiul până la Dunăre și până la marginea Munteniei.

Căruțele clasice cu coviltir, caii frumoși de munte, varul, fructele, tot ce înseamnă bogăția muntelui a fost purtată până la Calafat și Orșova și până în Lipscanii Bucureștiului interbelic.

Poate de aceea, comuna din prezent este una arătoasă cu case noi și case vechi dar un etaj ridicate până în 90, cu curți mari ardelenești, unde pietrăreanu are de toate, de la unelte agricole, cazanul celebru de țuică și tot ce îi trebuie omului gospodar.

Azi, comuna are o mică industrie, are agenți economici care vin să dezvolte afaceri și o zonă comercială foarte bine întreținută și dezvoltată. Centrul comunei poate rivaliza oricând cu un mic orășel – sală polivalentă, piață și hală agro-alimentară, o bibliotecă de renume național, cămin cultural, tradiții și festivaluri, o comună cu de toate.

”Da, s-au făcut lucruri și mai sunt de făcut. Vrem toate străzile să fie asfaltate, să avem gaze, să avem utilități, Pietariul să fie o casă primitoare. E un adevăr că urbanizăm localitatea, trotuare, iluminat modern, alei, arbuști plantați. Vrem să fie frumos. Comuna este pe drumul comercial al Gorjului, un drum turistic totodată. Sunt multe de făcut, vrem să avem servicii digitalizate, vrem să devenim o comuna europeană”, spune primarul Nicolae Moraru.

Comuna înregistrează o creștere redusă, dar totuși o creștere a populației și este în atenția oamenilor de afaceri care urmează să dezvolte aici afaceri.