Peste 500 de turiști s-au cazat cel puțin o noapte, în Sălătrucel, în prima parte a anului
Peste 500 de turiști s-au cazat la Sălătrucel în prima parte a anului, potrivit datelor furnizate de Ministerul Turismului, doar în luna iunie, apar în acte 210 vizitatori care au înnoptat cel puțin o noapte în Sălătrucel.
”Dacă acum mai puțin de doi ani, comuna noastră nu se afla pe harta turistică a Vâlcii, ne bucură faptul că se inaugurează anual, structuri de cazare, pensiuni, complexe turistice. Semn că potențialul nostru turistic începe să fie valorificat. Recent a mai fost inaugurat un astefl dde complex. Și lucrurile nu se opresc aici. Avem altele în lucru, există intenții”, spune primarul din Sălătrucel, Dorel Ancuța.
Se vede de la Râmnicu Vâlcea, de fapt, se vede din tot bazinul subcarpatic, este ca un acoperământ, un tiv al muntelui, un brâu colorat cu case înalte, ascunse printre livezi şi fâneţe, mângâiat de brazi, o comună unică prin peisaj, prin demnitate, prin tăcere. Prin geografia penelului, este o picătură din desenul creionat de Dumnezeu la Facere.
Sălătrucel, fâşia de pământ care urcă, precum o iederă urbană, de la poale de munte şi se înfăşoară îndrăzneţ pe frumosul picior sudic al Coziei. Şerbăneşti, Păteşti sunt acele minuscule puncte de reper pe care le vedem atunci când soarele răsare din rouă şi scaldă marginea munţilor Vâlcii.
Iar dacă minunea Munţilor Dacici, cum mai este numită Cozia, dacă regina Făgăraşilor de Vâlcea trebuia să aibă o gardă, aceea nu putea fi decât Sălătrucel. O comună care se întinde în etaje, ca în vechile aşezări ale Eladei, de jos, din platoul Vâlcii, până la mijloc de munte. Este o încântare să priveşti, ca pe un con desfăşurat, cum urcă, într-o transhumanţă vegetală, căpiţele de fân, brazii cum se sărută cu stejarii, castanii comestibili cum se înfig în seva minerală a Coziei.
Sălătrucel este o hartă vie, desfăşurată şi înfiptă pe o tablă monumentală a judeţului. Jos, corcoduşii sunt zemoşi, deasupra, păpădiile încă au puf. Jos, roua e caldă, sus, te mângâie răcoarea crestelor. Este singura comună în care nu poţi sta în picioare drept, ci te reazemi într-o parte, în toiagul de munte, sau stai întins de parcă ai ţine în spate întreaga Cozie.
„Nu poţi să nu te gândeşti la turism. Este clar că lucrurile se vor schimba în bine. Acolo, pe marginea muntelui, sub guler, sunt zone propuse pentru dezvoltarea unei infrastructuri hoteliere. Ne dorim cât mai mulţi investitori interesaţi să facă ceva din această frumoasă comună în turism. Noi le stăm la dispoziţie cu infrastructură, cu toate utilităţile de care au nevoie”, spune primarul Dorel Ancuța
Vârful Coziei Dacice este al Sălătrucelui. Împreună cu Parcul Naţional Cozia, autorităţile au gândit o strategie de a dezvolta un turism de înaltă ţinută, elegant, în spiritul iubitorilor de munte. Acolo se aşteaptă dezvoltarea unor pensiuni, cabane, unităţi hoteliere care să respecte muntele. Trebuie ca şi Consiliul Judeţean să meargă cu drumul de asfalt până sus, în Vârful Daciei – Cozia.
Se poate, pentru că Sălătrucelul este un ultim omagiu adus muntelui. De aici începe platoul subcarpatic al Vâlcii, cel privit de la ultima casă de sub streaşina muntelui ca o mare deschisă spre infinit.
O plimbare prin Sălătrucel te face să simţi aproape Olimpul zeilor antichităţii. Şi nu e cu nimic mai prejos. Garantat.