Personajele pe care pandemia le-a urcat pe prima scenă: Cîțu, Rafila și Șoșoacă

A trecut mai bine de un an de la începutul pandemiei, o pandemie care, optimist spus, se va încheia în toamna acestui an sau, în cel mai pesimist scenariu, ar putea să continue și pe parcursul anului 2022.

O pandemie care a schimbat cu totul modul de viață al planetei şi care a încheiat brusc conflicte – până și teroriștii arabi și-au stopat atentatele. Politica mare a lumii a avut un respiro, politica a devenit mai mult o afacere internă, pentru că pandemia, asemenea unui război mondial, a pus umanitatea, pentru o bună bucată de timp, de aceeași parte a baricadei.

Însă o dată cu apariția vaccinului și cu temperarea angoaselor care au marcat lumea în prima jumătate a anului 2021, se cristalizează din nou societatea cu clasicele polarizări. Era clar că, odată cu asumarea acestei boli, care este și, în același timp, nu este periculoasă, ”vom reveni” la o stare de normalitate.

Națiunile și-au reluat viața convulsivă, România reușind să se trezească politic. Așa a fost să fie, anul 2020 a fost unul electoral, un an care a produs, în jurul pandemiei, vedetele zilei. La final, când se va trage linia după neutralizarea Coronavirusului, vom vedea cine a câștigat puncte din… pandemie și cine nu.

Momentan, din punctul meu de vedere, unul dintre personajele acestei pandemii este premierul Florin Cîțu. Dintre toți actorii politici care compun actuala putere, Cîțu se remarcă mai mult decât Orban și Iohannis, personaje deja estompate politic. Până în pandemie și, mai ales, în timpul guvernării PSD, Cîțu era un oarecare analist de platou, virulent critic al social-democraților, ulterior, un ministru de finanțe, rămas celebru prin acel V și prin tentativa de a fi premier desemnat în ajunul pandemiei.

Cîțu este însă un personaj neiubitor de carantină, a abordat pandemia ceva mai piano, impunând României mai degrabă un model suedez de funcționare, o coabitare cu pandemia, limitată la câteva restricții uzuale. Aici, economistul din Cîțu a primat în fața unui public ceva mai radical, care poate ar fi preferat o carantinare în etape, așa cum au procedat statele Europei vechi, gen Franța, Marea Britanie sau Italia. Cîțu a mizat pe menținerea canalelor de circulație a industriei, cu intervenții punctuale în zone de focar. Economic, modelul a mers, sanitar, nu știm cât, România nu face mai mult de 30.000 de teste pe zi, iar nici cu vaccinarea nu stăm prea bine. La un caz depistat oficial de covid, mai sunt cel puțin alți trei români infectați, dar care evită DSP sau spitalul. De aceea, probabil, se remarcă  o amplitudine a cazurilor din județele civilizate, unde populația este un pic mai responsabilă sau angajatorii își trimit la testări angajații suspecți de Covid.

PSD a scos la înaintare un politician mai puțin controversat, profitând de pandemie, pe medicul Rafila, chiar dacă reprezentantul României la OMS nu se se suprapune peste jumătate din electoratul social-democrat. Rafila reușește să țină PSD în lumea bună a politicii, să îşi facă partidul frecventabil, ținându-l departe de linia AUR, unde, cum am mai spus, există o intersecție electorală, cel puțin sub stratul rezidual al partidului, rămas orfan ideologic de pe vremea lui Dragnea & Dăncilă. De aceea, PSD nu numai că nu s-a prăbușit în acest an şi jumătate de la debarcare, dar chiar a rămas în topul preferințelor electorale.

AUR este partidul profitor maxim al pandemiei. Oricum, zona de risc a României, zona pauperă și cu un fond rațional mai puțin consistent era în derivă. Și atunci AUR, în primă fază, iar ulterior, Șoșoacă  au capitalizat pandemia. Din păcate pentru ei, așa cum am subliniat mai sus, politica ”suedeză” a lui Cîțu nu oferă mari spații de manevră pentru eurosceptici, covidosceptici și vaccinoscepticii lui Șoșoacă. Nu poți protesta împotriva restricțiilor când nimeni nu-i oprește pe nemulțumiți să bea ”50 de ceva” la birtul din cartier sau din sat. Până și ei înțeleg anomalia.

Plus că, odată cu creșterea numărului de vaccinați, ”omul rural” al lui Șoșoacă, cât ar fi el de sumar înzestrat, privește totuși și vede că vaccinarea este un fenomen de masă, iar el, prin construcție, este un om adept al ”gregarului”. Mai mult, societatea deja are anticorpi, apariția „șamanică” a tot felul de tămăduitori cu 1k de vindecați pe răboj provoacă imediat un val de contestare uriaș.

În concluzie, pandemia, până în prezent, ni i-a oferit pe scenă pe Cîțu, Rafila şi Șoșoacă, trimiţându-i în umbră, în plan secund, pe actorii din 2019 (Orban, Iohannis, Barna, Ciolacu), ca să nu mai spunem de dispariția totală de pe scenă a lui Ponta, a lui Băsescu, a lui Tăriceanu.

Vom vedea, la sfârșitul crizei, care va rămâne în picioare. Acela pleacă cu o șansă pentru 2024.